Revanse retorice – 11 mai 2016
Prospectiv A-z
Cateva consideratii despre impartialitate, obiectivitate si alte handicapuri asumate
__________________
__________________
Observ o impartialitate PAGUBOASA a romanului care tinde sa faca din fiecare analiza ceva asemanator imaginii pe care ar avea-o un extraterestru despre obiectul la indemana.
La un nivel, pe fondul tzepei istorice luate dela vestici, tot mai multi atarna spre Rusia/China/BRICS si argumentele acestora ca si cum astfel ar revansa situatia, macar la nivel retoric. Oameni buni, Romania a platit deja sa fie in niste cluburi, de ce credeti ca celelalte ar fi mai juste inainte de a incerca sa scoateti parleala din aranjamentul actual? Sau cu ce credeti ca romanii/Romania sunt mai bine pregatiti sa faca mai bine intr-o alta schema imperiala/neo-coloniala? N-am vazut din 1989 incoace ca dusmanii dusmanului nostru nu sunt neaparat prietenii nostri?
Ce nu observ destul insa este perspectiva din care romanul/Romania ar fi buricul lumii. Adica o analiza care sa porneasca sau macar sa defineasca roadele unei actiuni cu romanul/Romania la centru, iar nu cele centrate pe discursurile/interesele altuia.
Motivatia unei asemenea stari de fapt, cred eu, sta in faptul ca romanii sunt colonizati in primul rand la nivel simbolic, adica mental si sufleteste. Nu vorbesc aici de simbriasii colonizatorilor spiritului romanesc, ci de oamenii cumsecade, care dau apa minerala pe cola, plimbatul pe bulevard pe mersul la mall sau mersul la piata de verdeturi pe cuburile Maggi.
Cum impartialitatea este o masura a obiectivitatii, pare-se o virtute in sine, sa analizam un pic la notiunea de obiectivitate. Pentru inceput, trebuie inteles ca *obiectivitatea generalizata* este (epistemologic) imposibila, iar acest fapt este in general luat ca premiza de toti in evaluarea oricarei situatii. Ce vreau sa spun este ca obiectivitatea este dependenta de context/perspectiva. Stiu, se va spune ca riscul este sa ne transformam intr-o adunatura de relativisti galagiosi care sa nu se poata intelege asupra niciunui obiectiv de interes comun. Mai mult, romanii, mai cu seama din interiorul Romaniei, deja par a nu se mai inteleg asupra niciunui obiectiv comun major.
Nu vi se pare suspect cum toti suntem *obiectivi/impartiali* cand vine vorba de perspectivele altora, dar avem mare dificultate in a fi obiectivi dintr-o perspectiva romaneasca? Cred ca romanii ar face mult mai bine daca ar incepe sa-si constientizeze experienta comuna de pe care sa evalueze situatiile, mai cu seama cand sunt confruntati cu perspective decontextualizate. Pentru asta, romanul trebuie sa-si asume conditia de romanitate si sa nu mai umble precum cainele surd la vanatoare. Pentru asta, de exemplu, Romania nu trebuie sa-si mai faca un scop din a ajunge 'ca afara;' va ajunge acolo doar atunci cand cainele surd va prinde himera. Romanii ar trebui sa se decolonizeze simbolic mai intai, restul va urma mai mult sau mai putin dela sine. Decolonizarea simbolica nu necesita interventia de afara (investitori, experti, indicatii si planuri pretioase), doar constientizarea in sens din ce in ce mai larg a conditiei de roman si asumarea acesteia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu