Pe facebook: 9 mai, aduceri aminte..

vineri, 27 mai 2016

9 mai, aduceri aminte..

9 mai, aducere aminte.. – 9 mai 2016

Platon Florin shared In the NOW's video.

Day of Remember! Wars are not waged by leaders, but by the people that legitimize them, support them and fight and kill for. World War II was ignited by a Democracy, Hitler was voted and supported by the people.

One day will be too late for this lesson, but not make that day today!

In the NOW

May 8 at 10:00pm

Cold, starvation, death – the immense tragedy of Soviet people to stop Hitler and liberate Europe

‪#‎VictoryDay ‪#‎May9th ‪#‎WorldWarTwo

Prospectiv A-z .
"World War II was ignited by a Democracy" Asta e ca si cum ai spune ca WWII a fost initiat de luna septembrie. WWII, ca si WWIII daca s-ar intampla azi, a fost rezultatul nevoilor contradictorii de 'spatiu vital'.

Romania, atunci, dupa WWII, dupa eliminarea lui Ceausescu de o echipa de aventurieri, n-a fost altceva decat vaca demuls--la mana Vestului, apoi a URSSului, apoi a Vestului din nou.

Platon Florin Germania lui Hitler era o democratie, chiar si comasarea puterii (cancelar si presedinte) s-a facut prin referendum, constitutional.

Prospectiv A-z .
Eu nu am contestat inceputul democratic al dictaturii lui Hitler (da, Germania era o dictatura deja in 1938!), ci am scos aerul din balonul cum ca WW II a fost inceput de o democratie.

Platon Florin cu adevarat Democratia este un TradeMark, nimic nu poate sa emane rau din democratie wink emoticon

Prospectiv A-z .
De fapt, democratiile liberale au partea lor de responsabilitate--2 directii de aprofundare: 1) despagubirile de razboi si 2) ajutoarele de razboi. Cat despre dictatura proletara despre care ar fi vorba in clip, numai de bine: A crezut ca poate merge la furat impreuna cu Germania, dar i s-a tras clapa.

Domnule, responsabilitatile WWII sunt multiple, in colturi neasteptate, mai ales de zelotii democratiilor. Cert este ca Romania a fost in aceeasi pozitie in care ar gasi-o azi un conflict.

P.S. Am auzit ca dl. Johannis nu l-a primit la Cotroceni pe Bogdan Diaconu, dar a fost inconjurat de toti gushterii bancilor neprietene romanilor.

Platon Florin in clip nu este vorba de nicio democratie, este vorba de niste oameni care au murit intr-un razboi absurd. Sunt sigur ca niciunul din ei nu ar fi vrut sa moara acolo, indiferent de forma politica. Macar azi putem comemora doar oamenii...

Prospectiv A-z .
Inainte sa-i comemorez pe sovietici, m-as uita mai aproape de casa, mai aproape de zilele noastre. Moartea economiei romanesti, de exemplu.

Preda Mihailescu Democratie este cand ne merge bine, orice alta definitie pusa la incercarea crizelor, macane. Problema este deci nu de sistem, ci de a intelege cum se pot sublima tensiuni acumulate de-a lungul unor decenii de nepasare ale unora sau altora. Si intrebarea asta nu cred ca este "sistemica".

Prospectiv A-z .
"cum se pot sublima tensiuni acumulate de-a lungul unor decenii"? Prostii spun ca prin razboi; si cum nu cred ca specia pe ansamblu progreseaza...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 27 mai 2016

9 mai, aduceri aminte..

Platon Florin shared In the NOW's video.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv