Pe facebook: De ce scade cursul monedei noastre?

luni, 23 mai 2016

De ce scade cursul monedei noastre?

De ce scade cursul monedei noastre? – 6 mai 2016

Smaranda Dobrescu

De-a-lungul discutiilor aprinse intre BNR si sustinatorii legii "darii in plata" Guvernatorul si-a manifestat ingrijorarea ca printe alte efecte negative, vor aparea riscuri sistemice majore care se vor manifesta prin dezechilibrarea echilibrelor monetare(!!) Zis si facut! Fara alte evenimente posibil cauzatoare de dezechilibre ale cursului, acesta a inceput de vreo saptamana sa scada linistit si constant zilnic. Acest fapt daca vine ca o penalizare a celor interesati, are insa un efect general care afecteaza toata activitatea financiara si comerciala a tarii.
Un alt efect anuntat este ca odata cu 13 mai, intrarea in vigoare a legii, bancile vor putea actiona in judecata pe cei care depun cereri de cedare a casei in conditiile legii. Sper sa nu fie chiar asa, dar pot sa fac si eu o previziune: Domnul Gheorghe Piperea va mai avea ceva de lucru!

Alexandru Botu Adica bancile vor putea, prin instanta, sa nu aplice niciodata legea?

Smaranda Dobrescu Nu stiu mai multe amanunte. Sper ca noua lege are toate prevederile necesare incat sa nu se puna problema nerespectarii contractelor initiale.

Draghi Puterity Are cresterea cursului de schimb ceva de a face cu cresterea salariului minim pe economie? Adica voi, politicieni, puteti decide sa majorati salariul minim, dar eu Isarescu, cresc cursul ca sa nu sufere multinationalele?

Smaranda Dobrescu El scade cursul leului ca urmare a introducerii legii "darii in plata", care cica dezechilibreaza echilibrele monetare

Draghi Puterity Prin "cresterea cursului de schimb" ma referisem la faptul ca un € costa mai multi lei, adica scaderea puterii de cumparare reale a leului. Nu ajuta asta multinationalelor care isi fac bilanturile in €? Adica vor trebui sa plateasca mai mult unor categorii de angajati, insa daca asta in € ramane cam la fel toata lumea e fericita. Nu va creste o astfel de combinatie inflatia din Romania?

Smaranda Dobrescu NU stiu daca actuala tendinta de deflatie va fi compensata de surplusul de lichiditate. Ma gandesc insa ca toata populatia care foloseste marfa de import de la supermarchet va cheltui mai mult pe mancare, iar puterea de cumparare a majoritatii romanilor, platiti in lei va scadea. Pe ansamblul, masura e dezavantajoasa

Smaranda Dobrescu Mai e si pretul mediu spot al unui MWh de la bursa de energie calculat in euro. NU stiu exact la gaz metan cum e pretul gazului livrat. O parte este reglementat, o parte, cel cumparat este in euro. Asa ca toate preturile pot creste cu un procent oarecare. Sigur ca angajatii multinationalelor vor castiga.

Draghi Puterity Asa e, devalorizarea leului ar avea sens doar daca exporturile romanesti ar fi prea scumpe.

Alexandru Botu Oricum, veti vedea, o va lua, parsiv, incet-incetisor, ca sa nu sperie vrabiile (alea care malai viseaza!).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 23 mai 2016

De ce scade cursul monedei noastre?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv