Pe facebook: Comisia europeana ne socheaza

luni, 23 mai 2016

Comisia europeana ne socheaza

Comisia Europeana ne socheaza – 4 mai 2016

Smaranda Dobrescu

Ideea de Brexit a mai linistit conducerea europeana. Ultimele sondaje arata un scor de cca 60% in favoarea ramanerii ca membru UE a Marii Britanii. Ma intreb insa cum vor primi tarile Visegrad ultimele sanctiuni si impuneri ale CE, ce atitudine vor avea si ce va urma.

Propunere-șoc a Comisiei Europene, România ar risca sancțiuni uriașe

Comisia Europeană a propus o reformare a politicii europene de azil care ustură la buzunar – circa 250.000 de euro penalizare pentru fiecare imigrant pe care țările…

COTIDIANUL.RO

Doina Nicolescu Daca incearca punerea in aplicare se va auzi prohodul pentru UE.

Prospectiv A-z .
Un eventual prohod al UE nu va fi deplans decat de etern-optimisti/naivi. Niste shtabi au hotarat: Ori la bal, ori la spital!

Mihai Ion Turcu Sanctiunile in cauza nu pot fi acceptate ca principiu. Ca Grecia si Italia trebuie sa fie sustinute pentru a face fata situatiei este alta problema care comporta solidaritate. Solutiile UE in problema migratiei nsunt nonsolutii, simple paleatiove care nu rezolva ceva, dimpotriva stimuleaza fluxul migrator.

Smaranda Dobrescu Via Fragmentarium Politic:

mai 7, 2016 la 12:39 pm
Criza migrantilor: Martin Schulz isi indreapta indexul etnic spre "egoismele nationale", vorbeste corect politic despre "solutia" cotele obligatorii, dar inchide ochii subiectivi la originea fenomenului

Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, a estimat în discursul rostit vineri la Vatican, în timpul ceremoniei decernării Premiului Charlemagne către Papa Francisc, că „Europa trece printr-o perioadă dificilă și se confruntă cu ceea ce ar putea fi o probă dificilă pentru unitatea ei", afirmație prin care a făcut referire la criza refugiaților, care în opinia sa poate fi rezolvată prin aplicarea cotelor obligatorii.

În discursul său, pe care l-a început în limba spaniolă și l-a continuat în germană și franceză, Schulz a apreciat că unitatea europeană este în pericol din cauza „egoismelor naționale" și a afirmării „particularităților naționale", iar „în problema refugiaților, Europa se află în fața unei provocări istorice".

„Există unii șefi de stat care cred că refugiații nu sunt o problemă a lor, ci una germană; eu cred că ei trebuie să citească bine discursul Papei Francisc", a spus Schulz la conferința de presă ce a urmat ceremoniei. El a făcut aluzie la criticile privind politica frontierelor deschise pentru migranți a cancelarului german, Angela Merkel, și la faptul că majoritatea migranților au ca tinta Germania. Dupa Schulz, dacă toate statele UE ar primi refugiați, situația s-ar normaliza, însă dacă „se implică numai cinci sau șase țări, va deveni o mare problemă".

Nu este prima data cand Martin Schulz gandeste in termenii unilaterali si monoetnici ai "corectitudinii politice", ai unei "unice natiuni necesare". Ar trebui repetat invariabil la toate statiile de radioamplificare globale, subiectii corectitudinii politice sunt toate natiunile lumii. Pentru fiecare natiune este corect politic ceea ce-i prezerva caracteristicile distincte ale societatii – materiale, spirituale, intelectuale, emotionale -, care ii confera si ii conserva identitatea, stilul de viata, credinta.

Unitatea europeana este o unitate in diversitatea natiunilor Europei, o unitate principiala care se aplica unor particularitati nationale. Unitatea ar fi cu adevarat in pericol daca diversitatea ar fi anulata, o unitate in unanimitate este dictatura. Est-europenii au invatat de la vest-europeni ca unitatea in diversitate este democratie. Occidentalii trebuie sa-si respecte propriile lectii, admirabil confirmate de revolutiile est-europene, care au aruncat la cosul istoriei dictaturile de "unitate in unanimitate".

Cerinta de "unitate in unanimitate" in adoptarea unor cote obligatorii este aberanta, reflecta o politica totalitara. Greseala a inceput o data cu utopia omogenizarii europene printr-un suprastat european si o supranatiune europeana, cu proiectul procustizarii prin federalizare, sub forma Statelor Unite ale Europei.

Migrantii si refugiatii nu sunt o problema germana sau europeana. Cu atat mai putin o solutie, care ar fi pe efecte, nu pe cauze. Causa causorum se afla in laboratoarele geopolitice, din care au iesit fenomenele razboaielor "preventive", "primaverilor" arabe si razboiului ("civil") terorist al "statului islamic". O data cu pacea si retragerea ocupantilor din Siria si Irak, fenomenul de depopulare prin stramutare din aceste tari va deveni istorie, toti refugiatii se vor intoarce la casele lor. „Conflictul civilizatiilor" trebuie grabnic si definitiv inlocuit cu Armonia Civilizatiilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 23 mai 2016

Comisia europeana ne socheaza

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv