Trezirea la realitate – 28 februarie 2016
Gheorghe Gradinaru
"Acestă tendinţă de derapaj de fond s-a propagat rapid şi în ţară, nu în toate, dar în câteva secţii teritoriale ale DNA. Marile suspiciuni de corupţie la nivel înalt din teritoriu au început să pice în derizoriu. Şi la centru şi în teirotriu, au fost reţinute persoane pentru doi pui, o mămăligă, trei peşti, nişte bucăţi de pastramă, o carcasă de oaie, o sticlă de whisky, ţuică, vin, apă minerală, un ceainic, o tavă de cupru sau mâncare pentru câini. Dacă la centru mai nou se iau personaje neagreate de public direct de pe funcţii fără intrumentări solide, de ce procurorii din ţară n-ar face şi ei la fel cu tot soiul de personaje de pe plan local pentru care nici nu se mai obosesc să caute faptele penale suspectat a fi sâvârşite cu încălcarea legii?
În câteva dintre secţiile teritoriale unde au ajuns speţe importante, instrumentările încep să scarţâie, alteori arestul preventiv cerut mereu este respins ferm de instanţe. În câteva situaţii, pe procurori i-a înghiţit efectiv dosarul. S-au extins atât de mult fără să calculeze exact de unde şi până unde îi ţin probele, încât devine foarte greu să trimită o speţă în instanţă pe care au făcut mult zgomot de fond.
Tendinţa crescândă este scăderea calităţii pentru a creşte precipitat cantitatea. Pentru a fi tot mai multe persoanele importante anchetate. Pentru că asta cere spirala aşteptării publice. Dar pentru asta trebuie probatoriu temeinic şi precizie în aplicarea legii. N-ai făcut nimic dacă ai luat azi doar de urechi un personaj notoriu suspectat de corupţie dacă-ţi râde în nas peste ceva timp cu o decizie definitivă şi irevocabilă a unui judecător.
Realitatea faptică a demonstrat că o singură breşă în instrumentare într-un dosar important, cu probe solide, poate fi diluată de apărare atât de mult pe parcursul cercetării judecătoreşti şi judecăţii prelungite, tergiversate uneori şi 9 ani, încât se poate ajunge la achitări răsunătoare. Iar asta înseamnă în final invalidarea procurorului. Ceea ce cred că nu-şi doreşte niciun om din DNA.
Pedala acceleraţiei este apăsată intens de câţiva procurori şi consilieri slab pregătiţi care au ajuns să fie ferm convinşi că orice zboară e corupţie. Că simpla acţiune de a intra într-o clădire e o dovadă clară a complicităţii la abuz în serviciu, de exemplu, şi nu mai trebuie probată şi intenţia celui suspectat a fi complice, că relaţiile nepotrivite sunt probe de corupţie în instanţă, că două denunţuri ale aceleiaşi persoane care efectiv se bat cap în cap sunt proba netăgăduită a traficului de influenţă, că orice fel de profit al unei societăţi comerciale poate fi probă pentru o faptă de abuz în serviciu cu folos. Şi exemplele pot continua. Succesiv, chiar judecătorii au decis argumentat pe literă de lege că este greşit, că nu este deloc aşa.
Un alt tertip tot din dorinţa de validare publică şi judecată înainte ca totul să fie decis de un judecător sunt titluri bombastice, în media, cu informaţii uneori neprobate, au ajuns să inflameze fals speţe. Ba chiar în unele situaţii au ajuns să dea serios peste cap dosare importante. Aici, responsabilitatea deşi împărţită, e realmente într-o singură parte. Unor jurnalişti sau recitatorilor ce nu gândesc sau nu verifică nici nu prea le pasă ce informaţie distrubuie publicului, dar unui procuror responsabil ce-şi vede instrumentarea secretă pe care o derulează în presă şi dosarul făcut ţăndări îl interesează că munca lui grea, susţinută şi legitimă de a prinde un personaj important suspectat de fapte de corupţie poate să scape aşa, de nici nu-şi mai poate duce la capăt demersul de a ajunge cu probatoriul în faţa unui judecător."
Sorina: DNA. Trezirea la realitate.
SORINAMATEI.BLOGSPOT.COM|DE ZIARIST
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu