Pe facebook: Ce politician ar fi mai bun ca Liviu Dragnea?

vineri, 18 martie 2016

Ce politician ar fi mai bun ca Liviu Dragnea?

Ce politician ar fi mai bun ca Liviu Dragnea? – 6 martie 2016

Smaranda Dobrescu

Fitilistii de serviciu si-au perfectionat tacticile, in sensul ca o idee extrem de originala daca vrei sa prinda pune-o in circulatie la timp. Dimensionarea acestui timp face parte din talentul lor.
Într-un interviu pentru psnews.ro, Cozmin Gușă a opinat că "Liviu Dragnea este deja depăşit în funcţia de „lider maximo" al PSD (...), după cum la fel de depăşit a fost şi Victor Ponta; iar asta se va vedea foarte curând şi nu ţine de o posibilă condamnare. Spiritul unui lider politic, mai ales de stânga, nu îşi pierde influenţa prin niciun fel de condamnare (a se vedea exemplul lui Adrian Năstase); dar nu este cazul liderilor actuali ai PSD-iştilor. Desigur, Zgonea poate fi un succesor, poate chiar mai eficient decât Dragnea, dar problema PSD nu va fi rezolvată atât de uşor, doar prin vreo schimbare de lider. Reforma adevărată, de sus până jos (exact în acest sens!), dublată de curaj şi revenirea la doctrină, acestea toate sunt nişte ingrediente necesare, însă inexistente azi în planurile PSD".
-
Parca ei se plangeau ca nu vin intelectualii tarii la PSD!

Cozmin Gușă: Ce politician ar fi mai bun ca Liviu Dragnea la conducerea PSD

Consultantul politic Cozmin Gușă este de părere că vremea lui Liviu Dragnea la șefia PSD a trecut și că PSD își poate rezolva problema printr-o schimbare de lider.

DCNEWS.RO|DE DCNEWS

Mihai Ion Turcu PSD nu are nevoie de intelectuali ci de electorat interesat de politici social-democrate ferme si realiste, electorat care exista. PSD trebuie sa capteze alte bazine electorale decat cele pina acuma captate.

Smaranda Dobrescu Aminteam de intelectuali in sensul ca cu un conducator precum Zgonea (nu-l exclud pe Dragnea) acestia nu ar da buzna sa-si ofere serviciile oneste acestui partid a carui politici sunt servite in mod atat de dizgratios (iar sunt prea delicata emoticon smile )

Mihai Ion Turcu Intelectualii nu au necesarele pentru a conduce partide, sunt prea - intelectuali. Un marer defect este acela ca daca adversarul logic si moral are dreptate recunosc ca are dreptate, macar in sinea lor, mare handicap pentru un conducator de partid.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 18 martie 2016

Ce politician ar fi mai bun ca Liviu Dragnea?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv