Pe facebook: Incoerenta in politica fata de refugiati

miercuri, 3 februarie 2016

Incoerenta in politica fata de refugiati

Incoerenta in politica fata de refugiati – 22 ianuarie 2016

Draghi Puterity

Tare as vrea sa pricep ce e in capul Cancelarului Merkel! Pe de-o parte risca sa arunce in aer intregul sistem politic si chiar si societatea din Germania refuzand sa puna limite numarului de refugiati, pe de alta parte da miliarde Turciei ca totusi sa-i tina acolo. Care e logica?

Gipfel in Berlin: Merkel verspricht der Türkei erneut EU-Milliardenhilfe - SPIEGEL ONLINE

Die EU braucht die Türkei bei der Bewältigung der Flüchtlingskrise. Dafür soll das Land drei Milliarden Euro Hilfen bekommen. Bei den Regierungskonsultationen…

SPIEGEL.DE|DE SPIEGEL ONLINE, HAMBURG, GERMANY

Costel Gilca Bună întrebare!
Ar putea sa fie un joc prin care sa restrângă zona de influenta în europa de est. Sa existe o aparenta motivație (e fantezist ce spun...dar.....)

Mihai Ion Turcu Germanii, ingineri perfecti, au inventat instalatia de tras picioare in cur. De cate opri au , si au, ruminativ, procese de constiinta, se plaseaza in masinaria de tras picioare pe care o pun in functiune, incercand sa dobandeasca serenitate prin expiere.

Prospectiv A-z Or mai fi d'aia care cred in democratie?

Draghi Puterity Not really... Si in Germania aveam oricum si inainte "democratie reprezentativa" (cu ghilimelele ingrosate), ca "ati vazut doar ce s-a intamplat cand am avut una participativa".

Prospectiv A-z "It seems that the French lower classes have been made into a scapegoat to explain all the evil that the Le Pen party stands for. Isn't it strange that the political and media circles resent 'populism' so bitterly? Could the democracy that we are so proud of be completely allergic to the concerns of this very populace? At least this is what the people have begun to believe.

When policy makers were asked if they were concerned with what people think, the completely negative response "Not at all" increased from 15 percent in 1978 to 42 percent in 2010! As for the affirmative responses, "Very much" or "Somewhat" declined from 35 percent to 17 percent. (For this and other interesting statistical trends, refer to the special issue of La Pensée, Le peuple, la crise, et la politique by Guy Michelat and Michel Simon.) Needless to say, the relationship between the people and the state is not based on trust.

Should we then conclude that our state does not consist of the people it actually deserves, and that the dismal Le Pen vote proves how inadequate these people are? So to strengthen democracy, the government should, in fact, be electing a new people, as Brecht once suggested ironically…"

http://www.warscapes.com/opinion/racism-intellectualsVezi traducerea

The Racism of Intellectuals

The record vote for far-right candidate Marine Le Pen in this year's French elections stunned…

WARSCAPES.COM

Prospectiv A-z http://www.cotidianul.ro/turcia-face-instructie-cu-ue-3.../

Turcia face instrucție cu UE: 3 miliarde de euro este doar "deschiderea"

COTIDIANUL.RO

Mihai Ion Turcu Haraci !....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 3 februarie 2016

Incoerenta in politica fata de refugiati

Incoerenta in politica fata de refugiati – 22 ianuarie 2016

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv