Pe facebook: Ce se intampla cu industria de aparare?

miercuri, 3 februarie 2016

Ce se intampla cu industria de aparare?

Ce se intampla cu industria de aparare? – 19 ianuarie 2016

Prospectiv A-z

.
De luare aminte: Daca,materialul de mai jos nu indica prezenta triajelor multiple care dirijeaza/obstuctioneaza mersul lucrurilor, ce-o mai fi? Explicatii pentru acest gen de situatii/blocaje sunt asteptate dela mai marii politicii, mai ales de ieri.

Nu-i vorba de acelasi lucru si cand autostrazile nu se fac sau fondurile EUropene zac nefolosite?

https://www.facebook.com/groups/AtelierGP/permalink/1053756198021294/

Smaranda Dobrescu E posibil ca lucrurile sa fie reale si chiar sa existe un interes manifestat inca din anul 1998 de a demola Industria de aparare. Dar de unde si pana unde e nevoie de o scrisoare deschisa in care sa se indice productia specifica si locurile exacte unde se fabrica???

Prospectiv A-z Poate ca numai asa se poate auto/sesiza DNAul, PMul, Presul etc.

Alexandru Botu Parerea mea este ca asa s-a procedat si cu alte industrii. Nu se va sesiza nimeni din cei pomeniti. Vedeti, asa s-a nascut cantecul de jale si dor la romani: doina. fara echivalent in lume. Degeaba Baltagul, degeaba Vitoria Lipan!...

Mihai Ion Turcu Intelegeti ceva ?

Stefan Kovacs E grav. Dacă nu foarte grav. Faptul că n-a existat- și nu există o concepție și o finanțare unitară - e pe undeva o crimă atunci când ai pretenția că ai o armată și vrei so o ai și în NATO. Evident că niște achiziții din străinătate generează și comisioane- dar într-un astfel de punct sensibil care poate influența până la urmă chiar existența națiunii ca atare- să nu profiți de ceea ce a existat- e o crimă. Și hai să fim foarte cinstiți și să spunem că nu vom obține niciodată armament de cel mai înalt nivel- pentru că n-avem nici bani să-l cumpărăm și nici nu ni s-ar da pe mână- altfel toată instalația aia de la Deveselu ar putea fi foarte bine controlată și manipulată de români (mă întreb dacă polonezii vor accepta niște baze militare pentru care să nu aibă un control dual).Și-atunci ? La defilarea de 1 Decembrie am văzut nu știu ce transportor despre care comentatorii au spus că avem 30 de bucăți și că ne-ar trebui 400...în loc să fi modernizat fabiricile existente am cumpărat niște jucării scumpe și insuficiente din punct de vedere numeric.

Smaranda Dobrescu Daca americanii stim ca au tot interesul sa ne dezvoltam industria de aparare, rezulta ca sunt altii care nu-si doresc acest lucru catusi de putin. Sa nu uitam ca Romarm este o companie nationala de tehnica militara, o structura cu capital 100% al statului roman, sub autoritatea Ministerului Economiei,Comertului si Relatiilor de afaceri. Asadar D-na General in cauza nu poate gestiona compania decat in termeni de politica a statului.

Doina Nicolescu De 26 de ani ne staduim sa desfiintam industria. Mai avem putin si reusim. Prostie sau tradare?

Mihai Ion Turcu In primul rand prostie manifestata sub forma de conformism . Un vierme al tradarii nu lipseste de regula.

Alexandru Botu Tradarea nu este apanajul prostilor. Ei nu-si dau seama de ce ar face-o, dar desteptii si-o justifica totdeauna prin ceva.

Prospectiv A-z Pe fond, problema aici cred ca este alta: Americanii dau o comanda pentru tehnica militara fabricata in Romania, iar cineva acolo spune nu. Cam cum a fost si cu Bell Helicopters.

Da, una e sa-i vedem pe cei ca Gordon&Nuland, campania anticoruptia politica dirijata din 2 institutii laudate de americani samd, dar povstea de mai sus imi indica faptul ca americanii n-au exclusivitate in Romania.

Cum impartim responsabilitatile? Nu de alta, dar sa stie tinerii furiosi in fata caror ambasade sa mearga de acum incolo.

Prospectiv A-z Iata ca mai multi chiori incep sa contureze... elefantul:

"Puţini au fost, însă, cei care cunoşteau că replici electronice ale dosarelor care contau „au zburat" către antipozii politicii mondiale, din chiar primele zile ale lunii ianurie 1990. Scandalurile interne din România în chestiunea dosarelor serveau foarte bine acoperirii adevăratelor mize.
...
Deputatul Ion Stan nu ar putea fi bănuit de faptul că ar fi sancţionat doar ingerinţele Vestului în balanţa politicii româneşti. Dânsul a făcut o declaraţie foarte critică, demascatoare a interferenţelor mafiei ruse în viaţa politică..."

Romania este jucata la mai multe capete

http://www.cotidianul.ro/un-om-impotriva-unui-sistem-274823/

Un om împotriva unui sistem

COTIDIANUL.RO

Smaranda Dobrescu Nu comentez sustinand sau negand informatiile deputatului Ion Stan redate printr-o declaratie publica in Parlament, dar ele sunt foarte grave:
"La momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după "prelucrarea" de către BNR, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).
Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale".
http://inpolitics.ro/bomba-stolojan-confirma-dezvaluirile...

Bomba: Stolojan confirma dezvaluirile explozive ale pesedistului Ion Stan

INPOLITICS.RO

Prospectiv A-z http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20735349-armament...

Romania a cumparat armament antitanc de 110 milioane de euro cumparat de la…

HOTNEWS.RO

Smaranda Dobrescu In momentul `97-99 cand s-a renuntat aproape complet la industria de aparare si specialisti de inalta calificare au fost trimisi in somaj, ideea era de a nu irita vecinul rus, de coniventa cu viitorul partener startegic. Acum, iata ca razboiul rece incetand si asteptandu-ne, la ce oare ne putem astepta, dam din colt in colt ca nu mai avem suficient personal calificat ca sa evitam importurile.Inainte de alte aspecte, cred ca ne-a lipsit o viziune, o strategie pe termen mediu de aparare a tarii. Cum bate vantul...

Draghi Puterity Ah, si io ma intrebam ce o fi avand de discutat Liviu cu Bibi. Voia si el un caftan, ca a fost cuminte...

Mihai Ion Turcu Tratatul de la Paris 1990 privind reducerea armelor conventionale in Europa, (Tratatul Varsovia-NATO) este punctul de plecare a demantelarii armatelor si industriei de razboi. Au fost taiate si topite tancuri, transportoare, artilerie, lichidate depozitele de munitii, date la topit tuburile de alama (speciala) si implicit reduse efectivele armatelor, desfiintarea serviciului militar obligatoriu, trecerea in rezerva a ofiterilor, reducerea locurilor pentru studii militare etc. Vanzarea cladirilor armatei, a terenurilor poligoanelor ( in schimb suntem plini de generali si acuma, pentru corectitudine politica si de generalese). Implicit bugertul apararii a fost redus substantial. Incetarea productiei de armament insemneaza si sistarea cercetarii si proiectarii de armament perfectionat. Cadrele tehnice si muncitorii calificati din sistem au fost disponibilizati.Statul nu mai face comenzi si alte tratate ne interzic sa vindem armament ( noua). Pregatirea militara a ce mai avem ca armata ( aviatie) este subfinantata.Ideea era ca nu mai avem nevoie de armate ( incetarea razboiului rece) si daca atuncea ne aparqa NATO adica SUA. Iata ca SUA ne invita sa ne aparam insine si ne anunta explicit ca vor interveni doar in ukltimul moment daca s-ar parea ca pierdem un razboi conventional cu vreunul din inamicii probabili.EFOR este un proiect blocat. Aflam ca Austria a scos armata in spatiul public si la granite in legatura cu invazia musulmana neinarmata si cu invitatie de la Doamna Merkel ( posibil cu motivatie personala erotica). A reface tot ce s-a prapadit cere investitii substantiale si timp plus schimbarea legislatiei privind serviciul militar. Imediat suntem dezarmati si fara ofiteri si fara soldati.

Smaranda Dobrescu Si totusi unii precum Polonia au miscat in front si au continuat in ultimii ani sa-si refaca resursele de aparare intr-un mod consistent. Asta, dupa ce s-a inventat termenul de "zona tampon"

Mihai Ion Turcu Romania asteapta vara, e mai cald.....

Prospectiv A-z http://www.cotidianul.ro/falimentarea-industriei-de.../

Falimentarea industriei de apărare şi afacerea rachetelor Volkhov şi Hawk

COTIDIANUL.RO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 3 februarie 2016

Ce se intampla cu industria de aparare?

Prospectiv A-z

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv