Pe facebook: Grupul pentru Romania

marți, 19 ianuarie 2016

Grupul pentru Romania

Grupul pentru Romania – 15 ianuarie 2016

Smaranda Dobrescu

100 partidulete formate pe ideea M.Macovei de minim 3 membri s-au creat in valtoarea pasiunilor si evenimentelor dintre care doar 60 mai asteapta sentinta judecatoreasca.Aceasta atomizare a ideilor si actiunilor imi permit sa cred ca nu va duce la nimic bun. Iata o noua formatiune cu iz nationalist, poate animata de cele mai bune intentii dar care nu isi propune sa devina de exemplu un partid gen Le Pen, ci vrea doar sa discute, sa emita idei...Asa se consuma energiile romanilor, intr-un climat determinat din ce in ce mai putin de ei..

Florin Zamfirescu vrea sa salveze Romania! A infiintat Grupul pentru Romania! Vezi cine i s-a...

Unul din cei mai mari actori ai Romaniei, Florin Zamfirescu, a devenit purtator de cuvant al Grupului pentru Romania, entitate ce isi propune salvarea Romaniei.…

M.CAPLIMPEDE.RO

Alexandru Botu Inteleg ca jucatorii de carti de la o masa, chiar jucand cu mana moarta pot infiinta un partid. OK! Dar eu astept modificarea legii care sa-mi permita, daca am minimum trei pagini pe FB, sa pot infiinta un partid.

Smaranda Dobrescu Cred ca e inutil, Alexandru, caci daca vom avea fiecare cate trei conturi FB, tot prospectivii ne vom intalni..Avem deja inertie, experienta.. Finantator nu avem. emoticon smile

Alexandru Botu Da, dar noi nu facem partid politic. Nici nu desfacem vreun partid politic.

Smaranda Dobrescu Noi mai glumim, dar rar...

Alexandru Botu Culmea este ca cei care nu au simtul umorului, nici nu observa, iar altii ne cred incrancenati. Fruntile noastre sunt incretite de griji reale, nu de preocuparea permanenta de a face rau.
Stiti cand am putea devenii ineficienti? Cand ne vom citi doar noi intre noi.

Mihai Ion Turcu Avem o tema care daca nu este rau si strident adusa in discutie atuncea este sporadic si singular de catre cineva sau altcineva dupa care se pierde spre a reveni la fel de nesistematic sercita, tema "natiunii".Teoretic o asemenea tema ar face parte din preocuparea unui partid "conservator". Un partid conservator n-ar avea sansa constituirii unei guvernari, dar, tocmai fiind inafara jocului pentru putere ar putea sistematiza si mentine in rationalitate , in media si cu siguranta si in parlament, chestiuni cu rezonanta intre cetateni. Vatra Romaneasca, Romania Mare, au compromis subiectul. Partidul Conservator Vociulescu este inj dezagregare. Cu siguranta acuma vor aparea multime de initiative cu program "nationalist" care prin mutitudine si amatoirismul inceputului vor face mai mult rau decat bine. Printre initiatorii mentionati de Domnul Florin Zamfirescu este enumerat si Profesorul Badescu, sociolog de marca (???) Poate -poate.....

Smaranda Dobrescu Parerea mea este ca cei anuntati ca se vor inscrie, cum ar fi cei doi Profesori sunt doar o atragatoare nada. Vom vedea..

Alexandru Botu Ce nu-mi place mie nu este ideea constituirii de partide responsabile, puternice, chiar daca acestea nu vor mai "sluji sub steagul unei ideologii", ci asumarea unor denumiri care nu spun nimic, ba care au fost de prea multe ori utilizate pentru manipulare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 19 ianuarie 2016

Grupul pentru Romania

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv