Din nou despre Comitetul Național pentru Supraveghere Macroprudențială, fără mânie

Din nou despre Comitetul Național pentru Supraveghere Macroprudențială, fără mânie - Adrian Severin – 2 august 2015

Adrian Severin a publicat un articol pe WordPress.

Articolul meu "Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială - prima instituție a unei noi ordini naționale" a stârnit o serie de reacții care dovedesc neînțelegerea exactă a mesajului său profund. De aceea mă simt obligat la o serie de precizări. 1. Sunt ani de zile de când previn că atacurile permanente împotriva instituțiilor democratice din România (în special Parlamentul și pluripartitismul) și propaganda constantă pentru decredibilizarea democrației vor distruge capacitatea societății românești de a se guverna în sistem democratic - pentru popor, de către popor și prin popor. [ 1938 more words. ]

http://adrianseverin.com/dinnou-despre-comitetul-national-…/

Marta Nora Tarnea  Este un alt fel de spune că UE nu se va schimba decât după o perioadă de autoritarism și ieșirea în stradă a populațiilor! Sau ceea ce am spus încă din 2008, odată cu clara dominație a neoliberalilor/popularilor: am ajuns prea târziu în Europa!

  Nicolae Ionescu Trebuie sa stim cine a infintat acest comitet...

 George Serban Intoarcerea pasnica, prin vointa politica, de la autoritarism, de la dictatura, la democratie este, de-a lungul istoriei, exceptia si nu regula. Basescu, odata cu vandalizarea statului, a economiei, a creat un sistem autoritar cu un grav deficit de democratie. Plecarea lui nu inseamna reversibilitate, inseamna consolidarea unui autoritarism generat de angoasele unor guvernari inepte. Guvernantii par sa caute solutii pentru a-si conserva pozitiile, nu pentru a gasii solutii eficiente. Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudentiala este o parte a strategiei de guvernare din afara guvernului. In opinia mea, format din experti ai "carierelor indelungate", nu ai "carierelor de succes".

  Marius Mina prima instituție a unei noi ordini mondiale , era mai pe target. A propos de trilaterala d-lui isarescu emoticon wink

  Ana Oniga Marius Mina ,dl Isarecu nu este guvernatorul B.N.R. este guvernatorul Romaniei.

M.M  Dl Isarescu este unul din principalii infractori care au contribuit la colonizarea si devalizarea Romaniei . Guvernator, la puscarie , poate. Alaturi de Basescu si ceilalti tradatori de tara, daca or avea vreo tara, pe undeva.. sau depind toti de FC Bilderberg

Gabi Cretu De data asta, ma distanțez cu vreo cativa kilometri de analiza. In tara care a suportat si suporta inca cea mai nejustificata austeritate, unde salariile reprezinta doar 35% din PIB iar polarizarea socială cea mai mare din UE, sa vorbeasca cineva de punerea in pericol a echilibrului macro prin "mita socială" si politici populiste?! Nu-mi vine sa-mi cred ochilor. Nu cred, dar vad... Observațiile corecte nici nu mai au relevanta; punctul de ochire e eronat... emoticon frown

  G.S  Gabi Cretu, am remarcat si eu aceasta afirmatie, mai mult sau mai putin intemeiata, in istoria ultimilor 25 de ani, dar nu mi s-a parut esentiala fata de ideea principala, fata de mesajul analizei.

G.C  Nu-i asa... Aceasta diferențiere e necesară. Altfel, am fi ca cei care confunda critica extremei drepte cu cea a radicalilor de stanga pentru motivul ca ambele privesc puterea existența... emoticon frown

 Adrian Severin Dragă Gabi, chiar începusem să mă sperii că ești mereu de acord cu mine! Acum încep să mă liniștesc.

Dincolo de această glumă dă-mi voie să atrag atenția asupra riscului de a nu vedea pădurea din cauza copacilor, precum și asupra aceluia al alunecării în dogmatism. Asta se întâmplă atunci când nu ne punem problema transpunerii ideologiei în politici și când nu punem în legătură viziunea noastră asupra dreptății sociale cu funcționalitatea echilibrelor socio-economice, puritatea valorilor cu eficacitatatea puterii.

Apoi, oarecum tot în glumă, dă-mi voie să îți spun că într-un context democratic putem vorbi despre orice. Inclusiv de punerea în pericol a echilibrelor macroeconomice prin politici populiste. Oricum, așa cum bine observă George Șerban, aceasta nu este nici pe departe tema (principală) analizei mele și, acum vorbind serios, mă irită la maxim să văd cum ceea ce pun în discuție - crede-mă cu riscuri mai mari decât cele pe care ți le asumi tu - este ignorat spre a devia dezbaterea către teze importante, desigur, dar a căror dezbatere nu își găsește locul aici.

Înainte de a reveni la tema propusă de mine aș vrea totuși să fac câteva precizări referitoare la comentariul tău - care, inclusv în ceea ce are just, nu are legătură cu nimic din ceea ce am spus eu. Sunt de acord că macroechilibrele economice nu țin de foame. Sunt convins însă că dezechilibrele macroeconomice ruinează orice șansă pentru cei mai mulți de a se sătura. Sunt de acord că nu trebuie sacrificată coeziunea socială de dragul echilibrelor macroeconomice. Sunt tot atât de convins însă că nu trebuie sacrificate - cel puțin nu pe termen lung și nu fără o abordare sistemică - echilibrele macroeconomice de dragul satisfacerii unor nevoi de consum oricât de drepte ar fi revendicările în acest sens. Eu unul nu mă plasez în nici o extremă ci cred că ambele "extreme" trebuie atinse. Aceasta este măreția omului politic cu identitate ideologică. (Este o parafrază după Pascal.) Marea miză pentru noi azi este aceea de a realiza o convergență macroeconomică care să fie sustenabilă nu numai economic ci și social. Avem noi o democrație funcțională capabilă să asigure atingerea unei asemenea ținte? Iată întrebarea! Mă tem că nu. Cel puțin în ultimul deceniu, democrația noastră a produs numai guverne slabe când dificultatea problemelor de rezolvat și complexitatea intereselor în concurs reclamau guverne tari. (Această situație nu este caracteristică doar pentru noi dar faptul nu ne consolează.)

Chiar dacă înțeleg că nu este nevoie să vorbim despre asta, îmi iau inima în dinți și afirm că există politici populiste și "mită socială", precum și că echilibrele macroeconomice sunt necesare și pot fi stricate de elanurile populiste. Nu orice măsură care pare a pansa o nedreptate socială este o politică justă din punctul de vedere al unei ideologii de stânga. În primul rând, trebuie să evaluăm scopul măsurii. Vizează ea salvgardarea dreptății sociale sau obținerea unui avantaj electoral? Într-o democrație electoralistă, cum de multă vreme este cea românească, scopul este mai degrabă cel din urmă. Or, tocmai asta este esența sau latura subiectivă a mitei. Partea cea mai proastă este însă aceea că nu avem de a face nici măcar cu fapte bune săvârșite din motive rele. Dacă măsurile de îndreptare socială nu au sustenabilitate economică ele sunt la fel de devastatoare pe plan social ca și politicile macroeconomice care nu au sustenabilitate socială. Avem multe de îndreptat în plan social dar nu pompieristico-populist ci sistemic și rațional. Ideologia nu este totul. Avem nevoie și de politici. Or, în acest plan apar multe îndoieli. Am îndoieli că actuala creștere economică este consecința politicilor guvernului iar nu mai degrabă a inacțiunii lui. Am îndoieli că politicile de stimul economic - pe care eu le susțin împotriva austerității - sunt același lucru cu relaxarea haotică și electoralistă a consumului spre a acumula susținerea necesară rămânerii la putere a unor politicieni prea lași ori prea egoiști spre a lupta pentru democrație.

Cu asta mă întorc la textul meu. Ideea lui principală este aceea că lupta nu se dă între doi combatanți - democrația și dictatura - ci între trei - democrația, dictatura și anarhia statului mafiot. Cum democrația este în moarte clinică - și simptomele acesteia sunt numeroase - dictatura sfârșește în mod inevitabil prin a fi preferabilă anarhiei. Chiar și în lumina interesului supraviețuirii naționale, o Românie cu un guvern de mână forte este mai capabil să apere națiunea decât un stat eșuat în anarhie pseudo-democratică. De aceea, lupta democraților împotriva dictaturii care amenință să crească pe ruinele statului eșuat nu are de ce fi dusă direct. Mai întâi trebuie resuscitată democrația pentru ca de pe pozițiile ei să ne batem. Asta înseamnă să luptăm în mod concret, prin toate formele de mobilizare socială reală, pentru reabilitarea parlamentarismului și pluripartidismului, pentru controlul civil asupra instituțiilor de forță și pentru abolirea dictaturii procurorilor sau a statului de drept delegitimat democratic. Acesta mi se pare subiectul principal. Despre el mi-aș dori să vorbim. Și nu doar în termenii valorilor ci și în aceia ai acțiunii concrete. Dacă aceste probleme nu se rezolvă celelalte rămân în sfera discursului steril.

Ce șanse avem însă să resuscităm democrația când chiar azi un sondaj de opinie ne arată că DNA este pe locul întâi la încredere iar Parlamentul pe unul din ultimele locuri?! Dacă pot vedea români ieșind în stradă pentru salarii mai mari, nu îi văd ridicând baricade de pe care să ceară restituirea puterii confiscate Parlamentului. Și atunci despre ce dreptate socială mai vorbim și cum să combatem polarizarea socială? Poate doar printr-o dictatură luminată... Numai că într-o asemenea dictatură niciodată nu știi când se stinge lumina.

G.C  Parca, parca ai mai luat putina...distanța! emoticon frown Unde ai auzit vreo dictatura de dreapta care sa fi redus polarizarea, apropo?! Sa o fi dus pana la limita supraviețuirii unei mari parti din populatie, sau chiar dincolo de limita, s-a mai vazut; des... Sau vine dictatura proletariatului si nu am observat niciunul dintre noi?! emoticon smile Iar la economie, chiar ma pricep; asa ca nu incep sa te contrazic, ca nu mai termin. Las postarea inițială (a ta) sa-si faca efectele, caci Poziționarea era corecta, zic si eu! emoticon smile