Pe facebook: Liberalizarea pretului la gaz metan: Castig sau pierdere?

sâmbătă, 27 iunie 2015

Liberalizarea pretului la gaz metan: Castig sau pierdere?

Liberalizarea pretului la gaz metan: Castig sau pierdere? – 4 iunie 2015

Smaranda Dobrescu

Incepe procesul de liberalizare accentuata a pretului la gaz metan! Avantajul scaderii TVA pentru populatie se va sterge in mare masura, daca nu cumva va disparea cu totul! Urmare a acceptului Romaniei de a fi parte a Uniunii Energetice Europene si a ultimelor intelegeri (impuneri) cu FMI si UE, de la 1 iulie se va majora in transe anuale pretul gazului metan, nu trimestriale ca pana acum (taie domnule dintr-o data capul gainii!!) S-ar putea spune ca masura face parte din regula jocului. Daca esti membru UE dansezi precum iti canta lautarii! In afara frustrarii ca participarea noastra la UEE se va face in mare parte doar in calitate de donor intrucat gazul metan romanesc este suficient consumului intern tinand seama si de asteptatele cote suplimentare provenite din noile exploatari din Marea Neagra, ramane importanta problema populatiei care are salariul minim de departe cel mai mic din Europa si in consecinta salariul mediu. De aceea presupun ca mare parte din gospodarii vor ajunge la o criza a platii facturilor si in consecinta a deconectarilor diverse de la utilitati.Inca un sacrificiu al populatiei pe altarul penalizarii Rusiei in speranta dobandirii independentei energetice a UE fata de Rusia.

Gazele se scumpesc de la 1 iulie

cotidianul.ro

Sorin Faur Nu vă pricepeţi dumneavoastră la economie, doamnă Dobrescu emoticon smile Nu aveţi suficient nivel politic încît să înţelegeţi ce bine e, ce frumos e, ce necesar, ce benefic pentru noi toţi este samd. Nu ştiu alţii, dar eu am mai văzut cel puţin o dată filmul ăsta. Din cîte îmi amintesc, s-a terminat prost…

Mihai Ion Turcu Eu platesc acuma, pentru incalzirea casei cu gaz metan iarna, mai mult de jumatate din venitul meu lunar. Avem in minte renuntarea la incalzirea cu gaz metan. Toate aceste masuri impuse scapa din vedere (nu intamplator) veniturile cetatenilor romani si faptul ca avem sursa minerala proprie de gaz metan care trebuia sa ramana in proprietatea statului, liber s-o gestioneze realist in sensul constitutiei care prevede caracterul de "stat social" al Romaniei. Universalitatea reglementarilor UE este abstracta si practicabila avand ca efect ruinarea unor comunitati mari din UE.

S.D Domnule Sorin Faur, ce bine ar fi ca eu sa nu ma pricep , sa fiu pesimista si toate lucrurile sa se deruleze in favoarea noastra! Aveti dreptate, filmul acesta l-am mai vazut si mult ne-a costat!

S.D Domnule Profesor Turcu, si noi ne gandim sa renuntam la casa parinteasca prea mare, prea aproape de sufletul nostru, dar iarna care dureaza si sase luni la Brasov, ne dovedeste

M.I.T In Romania majoritatea locuitorilor sunt proprietari de locuinte, case si apartamente. Este vorba si de mentalitatea romaneasca.Impozitele si costul utilitatilor vor forta pe multi sa renunte la proprietatile lor, ceea ce va scadea pretul imobilelor casa. Cineva le va cumpara si inchiria, afacerea aceasta la noi inca nu prospera. A nu locui in proprietatea ta este un plus de nesiguranta si poate deveni costisitor, fiind o nevoaie fundamentala -locuirea. Stim cat de mari su7nt chiriile in UE si la noi in Bucuresti. Si chiriuile se vor "alinia", ce nu se va alinia sunt salariiile si deloc pensiile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 27 iunie 2015

Liberalizarea pretului la gaz metan: Castig sau pierdere?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv