Pe facebook: Europa devine un imperiu avand in centru o democratie etnica

marți, 10 februarie 2015

Europa devine un imperiu avand in centru o democratie etnica

Europa devine un imperiu avand in centru o democratie etnica – 1 februarie 2015

Smaranda Dobrescu

Adevarata oponenta si teama actuala a europenilor in general si a Germaniei in special fata de intentiile Greciei este ca aceasta iesind din UE ar putea sa dovedeasca o revenire economica si un exemplu distrugator pentru alte tari doritoare. Un fel de demonstratie a esecului european. Desigur, lucrurile pot evolua si in alte directii, dar aceasta teama exista si ma intreb daca atitudinea Syriza de a persista in statutul de stat membru nu ii va aduce chiar un titlu de lauda din partea Germaniei intr-un sfarsit.
Emanuel Todd are propria sa opinie despre aceste evolutii.
http://www.cotidianul.ro/europa-devine-un-imperiu-avand-in…/

Europa devine un imperiu având în centru o democraţie etnică

Europa nu mai este lumea unei democraţii liberale egalitare. Europa ia forma unui imperiu având in înima sa o democraţie etnică

cotidianul.ro

Smaranda Dobrescu O explicatie a comportamentului populatiei germane care sustine masurile de austeritate ale lui Merkel
"Am o viziune antropologică a unei Germanii în care familia era autoritară şi inegalitară şi sunt aproape oripilat să văd că această ţară este incapabilă sa iasă din valorile tradiţionale autoritate şi inegalitare. Ca şi cetatean, îmi doresc să mă înşel. Ca şi cercetător, cred că Germania va confirma totuşi modelul meu istoric. Aş putea spune că Germania lucrează pentru propria mea glorie."-Todd.

Poate ca Todd are dreptate,sau poate, ma gandesc eu ca populatia germana a avut mereu parte de lideri care s-au gandit intotdeauna la mai binele ei si apoi la cei din jur, castigandu-si astfel incredere inertiala de lunga durata .

Ionel Iani Velciov Un lider care are sentimentul apartenentei este... un mare lider !

Prospectiv A-z .
"Elitele franceze au o enormă responsabilitate pentru reapariţia derivei germane, pentru că ele s-au aşezat la remorca unei ţări care nu are o adevărată direcţie în afara de logica puterii. Fără îndoială că 2014 va fi amintit ca anul conştientizării acestei derive hegemonice a Germaniei. Chiar şi americanii vor înţelege că germanii sunt rivalii lor strategici. În schimb, liderii francezi îşi fac iluzii. Atitudinea lor se limitează la ceva de genul “este puţină hegemonie, dar ce e mai greu a trecut”. Ei nu văd că actualul stadiu al hegemoniei germane nu este cel final. Nu este decât începutul unui proces de derivă autoritară!"

Americanii cred ca au inteles acel lucru, dar ideea kissingeriana se aplica in favoarea Germaniei: ~dati-ne un singur numar de telefon unde sa apelam EUropa!~ Ideea cred ca este in a-i cointeresa pe germani in a ramane in sistemul mondial. Numai ca asa cum am spus-o deja aici, a lasa Grecia afara (adica, a da-o pe tava Rusiei sau Chinei) este deja un cost prea mare pentru sistem doar pentru a pastra imaginea puritatii morala cu care germanii evalueaza unele situatii.

Alexandru Botu Am stat mult sa ma gandesc daca sa dau "like" sau sa scriu ceva. Cum si in capul meu se inchegase mai demult o idee de cat de mult se va adanci ruptura in societate si am gasit o exprimare destul de apropiata, respectiv:"...În teorie, oamenii au favorizat mereu egalitatea, dar în modul lor de a fi ei nu sunt foarte egalitari. Trebuie să adăugăm aici îmbătrânirea populaţiei. Oligarhia este o lume a celor cu diplome, superiori şi în vârstă. Acest sistem oligarhic va fi tolerat până când reducerea nivelului de trai va deveni foarte violentă pentru tineri, pentru bătrâni şi pentru cei cu studii superioare..." am intervenit sub aceasta forma. Numai ca eu nu consider ca "oligarhia" de care se vorbeste este cea cu adevarat opozabila, ea fiind cea scoasa in fata ca tap ispasitor.

S.D Inclin sa iti dau dreptate, Sandu. Si eu m-am proptit in ideea asta . Daca elimini tinerii, sa zicem pana in 30 ani, absolventii cu studii superioare si pensionarii, ramai in actualele structuri ale societatii cu mai putin de jumatate din populatia activa care nu ar fi oligarhie si poate deveni potential schimbatoare de mentalitate.

A.B Cum poate sa spuna ca?: "Oligarhia este o lume a celor cu diplome, superiori şi în vârstă" Stim bine ca Oligarhia este o "Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ...".(Conf.DEX). Or cei cu <diplome, superiori si in varsta>, neaparat si foarte putini ( număr restrâns de persoane) sunt cei care detin puterea politica si economica? Ori domnul E. Todd este superficial, ori pe la el pe acolo asa o fi.

Mihai Ion Turcu Democratiile nu rezista ca stare dar sunt recurent reeditate pentru a pune capat oligarhiior.Tendinta unui sistem socia-politic consolidat este spre oligarhie. Toate oligarhiile sfarsesc prin a e rupe de realitate genereaza o criza majora, o situatie extrema din care daca societatea in cauza nu dispare, se reconstituie in mod necesar democratic. Democratia nu este o stare naturala ci o stare de drept fragila trebuind mereu reafirmata. In 1989 am avut o saptamana de democratie, dupa 25 de ani constatam ca am eclozat o oligarhie tampa in criza plus infeudarea prosteasca a matiunii patrimoniale unor oligarhii straine "cu entuziasm" la niveul decidentilor politici. Sa desfiintam tot si sa transferam avutul pe 1 leu "investitorior strategici".

Octavian Lupu Daca avem sau vom avea herrenvolk democracy , atunci romanii ar trebui sa vrea autonomie.

Ionel Iani Velciov Toti suntem de acord ca avem si vom avea o societate antagonica... Ramane de vazut care va fi antagonismul in viitor, tineri/batrani, educati/needucati, solitari/sociabili, conectati social/ marginalizati, diplomati/nediplomati, razboinici/pacifisti, laici/religiosi, atei/ultraortodocsi, rebeli/ordonati....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 10 februarie 2015

Europa devine un imperiu avand in centru o democratie etnica

Europa devine un imperiu avand in centru o democratie etnica – 1 februarie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv