Pe facebook: Cei zece cavaleri ai uniformizarii

marți, 10 februarie 2015

Cei zece cavaleri ai uniformizarii

Cei zece cavaleri ai uniformizarii – 27 ianuarie 2015

Octavian Lupu via Catavencii

Domnii acestia sunt preotii sistemului democratic (oare ?) din Romania. Ei au obiceiul sa creeze traditii si sa emita pareri extracuriculare in raport cu biblia democratiei care fata de cea de uz curent prezinta avantajul ca nu exista dar toata lumea spune ca a citit-o.

Cei zece cavaleri ai uniformizării - Caţavencii

De ani de zile, ecranele televizoarelor sunt pline cu aceiași pseudo-formatori de opinie. Pe orice televiziune te-ar duce meandrele telecomenzii, e imposibil să nu dai măcar de unul dintre cei mai mediatizați emitenți de nimicuri. Indiferent...

catavencii.ro

Alexandru Botu Am si o nelamurire: de ce se opresc, aproape toti, cu numararea la 10? Sa nu-mi spuneti ca atatia sunt foarte "caracteristici si semnificativi', restul plevusca!...Eu as propune un sistem mai competitiv, doar cate unul, pe rand, fie si prin rotatie daca va fi saracie, pe o perioada de cateva luni, ca sa nu ne plictisim si nici sa nu ne balamucim, caci nu suntem in stare sa urmarim atatia simultan.

Smaranda Dobrescu Daca tot am adus vorba tangential de televiziuni, desi nu cei zece stabilesc stirile si subiectul talk show-rilor, cu prestanta omniprezentei lor ar putea sa sugereze gazdelor sa mai comute subiectele de pe casele refuzate de Basescu si galetile cu bani dosite de diferiti demnitari, pe ceva probleme cu care se confrunta Europa, despre semnificatia sau non-semnificatia alegerilor grecesti, despre TTIP, despre investitiile avute in vedere in 2015, despre conflictul din Ucraina, despre crimele din Nigeria, etc, etc, etc
Altfel, renuntam la TV si ne informam exclusiv pe FB. (Aici mai vezi si cate un trailer de film cel putin!)

Loredana A. Ştirbu Dacă te uiţi la TV, problemele ţării sunt altele decît ale Europei, noi avem treburi de astea de borfaşi .Ce treabă avem noi că stăm lîngă un butoi cu pulbere sau ca să meargă economia bine. Eu cred că emisiunile astea sunt făcute pentru spălatul creierelor.

Octavian Lupu Umberto Eco spunea cu multi ani in urma cand tinea o rubrica in nu mai tin minte ce publicatie importanta, ca televizorul ii face destepti pe oamenii prosti si ii prosteste pe oamenii inteligenti. Inclin sa cred ca in zilele noastre lucrurile s-au mai democratizat, in sensul ca televiziunea prosteste acum nediscriminatoriu pe toata lumea.

Prospectiv A-z .
"Umberto Eco spunea cu multi ani in urma cand tinea o rubrica in nu mai tin minte ce publicatie importanta, ca televizorul ii face destepti pe oamenii prosti si ii prosteste pe oamenii inteligenti."

La noi, asta era rolul serviciului militar. Inclin sa cred ca in zilele noastre lucrurile s-au mai democratizat, in sensul ca absenta serviciului militar afecteaza nediscriminatoriu pe toata lumea.

Costel Gilca :)) dna Smaranda Dobrescu eu am renuntat de mult la Tv. FB ul contine stiri muuult mai diverse decat presa scrisa/audio/tv din RO.
ca orice colonie limitele stirilor sunt cele dictate.

C.G Problemele RO prezentate sunt cele specifice unei colonii. Realitatea romaneasca difera fundamental de cea chineza dar este copie a celei (externe) americane.
Pentru informare 360 eu citesc rt.com si ccctv. Asa poti sa iesi din sistemul de colonie.
Acum.problema e nu la cei de la tv ci la spectatori. Cand ai acces la toata presa din lume, tu sa iti iei informatiile numai din presa romana, inseamna ca undeva este o limita intelectuala naturala.
Lipsa dorintei de a te informa/de a cunoaste demonstreaza o incapacitate organica de a vedea altceva..Si atunci........

Un comentariu:

Dr. Mihai Ion Turcu - Man, univ.em. spunea...: Integrarea Romaniei in sistemul occidental este gresit sa credem ca a fost un act de bunavointa crestineasca. A avut in spate ratiuni strategice si economice.Noi, ingrijorati de posibilitatea reversarii desprinderii de statutul nostru de spatiu mereu negociabil "intre" occident si Rusia dar si de revenirea la un regim politic totalitarist, ne-am lasat inclusi nenegociat ceea ce in mod imediat a ruinat economic Romania.Suntem in pozitia de Hintergarten a "vechii Europe" in mai mare masura decat vechia Europa a gandit, prin contributia guvernarilor noastre, "de cumetrie".Probema repusa in discutie, ete daca, in mare dezavantaj fiind, ne putem reveni.; 10 februarie 2015 la 12:57

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook