Pe facebook: Aparitia Presedintelui

marți, 24 februarie 2015

Aparitia Presedintelui

Aparitia Presedintelui – 9 februarie 2015

Smaranda Dobrescu

Am ascultat parte din discursul din Parlament al Presedintelui. Nu stiu daca a spus lucruri importante; mi s-a parut ca a vorbit despre principii. Ce am remarcat insa si m-a impresionat pozitiv este sentimentul de calm, liniste si siguranta pe care-l induce in audienta. Dupa o jumatate de ora de discurs al lui TB, tot auditoriul era gata de a porni la razboi, fiecare avea cate un dusman personal, gata sa-l ia de gat. Auspicii bune pentru KWJ.

Ionel Iani Velciov noncombat ...

Alexandru Botu "....Ce am remarcat insa si m-a impresionat pozitiv este sentimentul de calm, liniste si siguranta pe care-l induce in audienta..... " Si eu sunt calm, astept linistit rezultate normale, corecte si morale. Atentie, insa! Pe Basescu nu-l mai credea nimeni, cel mult incercau sa se prinda cam ce urmareste. Increderea atat de mare in Iohannis poate degenera in o dezamagire nemeritata la prima poticnire. De aceea, ar fi bine sa mearga "pas cu pas' fara sa deceptioneze.

Preda Mihailescu Frumoase remarci! Sa speram ca va avea intuitia si mijloacele de a realiza ca nu putem merge singuri in directia uneui aport pacific in regiune. Polonezii, Balticii, sunt aliati naturali - si Ungaria ar trebui sa poata deveni unul ...

S.D In acest moment, exact asta asteptam de la Presedinte, Domnule Preda Mihailescu.

Octavian Lupu Pe mine ma intereseaza ce carte o sa joace Klaus in conflictul ucrainian: cea a lui Obama sau cea a lui Merkel? In rest, ce sa zic, numai de bine.

Mihai Ion Turcu Domnul Profesor Klaus Werner Iohannis a enumerat legie care trebuie sa fie adoptate in aceasta sesiune, in felu in care s-a conventit in discutiie cu partidele si presedintii celor doua camere.

O.L Ma bucura enorm faptul ca Domnul Profesor Klaus Werner Iohannis a enumerat legile care trebuiesc adoptate in aceasta sesiune, dar pe mine, in continuare, ma intereseaza care va fi pozitia sa in conflictul ruso-ucrainian.

Adrian H. Todea Vom vedea dupa ce Merkel se intoarce din vizita la Washington.

Prospectiv A-z .
"dar pe mine, in continuare, ma intereseaza care va fi pozitia sa in conflictul ruso-ucrainian."

Pozitia sa a fost exprimata in massmedia straina--in sprijinul UE/NATO. Acasa e mentinut intr-o extinsa luna de miere. O intrebare la'ndemana ar fi: Da, Romania sprijina UE/NATO, insa in ce ordine?

O.L Deocamdata nu are motive sa se sfasie dilematic in doua.

A.B Dar va fi obligat, pana la urma, sa o faca!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 24 februarie 2015

Aparitia Presedintelui

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv