Pe facebook: formula ideala pentru a-i satisface pe toti?

marți, 1 august 2017

formula ideala pentru a-i satisface pe toti?

Smaranda Dobrescu

Contributiile sociale pentru pensii si sanatate, in viziunea guvernului vor ramane cam la acelasi procent doar ca sarcina platii lor va reveni doar angajatului. (nu stiu vreo tara europeana in care sa nu existe coparticipare patron-angajat in acest domeniu) . Pentru a nu suferi prea mult salariul net al acestuia, guvernul va hotari majorarea salariului tarifar. Nu stiu care e cadrul legal care poate dispune privatilor acest lucru, decat poate un acord de tip CES. Problema e alta si comporta cateva aspecte:
Functie de salariul propriu de incadrare, prin preluarea platii de catre angajat, nu toti isi vor pastra salariul net existent. acesta putand sa scada.
Noii lucratori vor trebui insa sa fie angajati in virtutea Codului Muncii si a contractului individual de munca. Patronul poate sa le propuna un salariu mai mic decat cel oferit pentru acelasi tip de slujba si calificare decat a facut-o prin majorarea salariului conform noii legi. Iar noul angajat va prelua integral cei 25% contributii dintr-un salariu negociat, probabil mai mic.
Nu s-a pronuntat guvernul asupra unui amanunt important: Aceste contributii vor fi deductibile la calculul impozitului sau se va mari si impozitul in consecinta?
Nu stiu daca masura este doar pentru bugetari(n-ar avea sens) sau pentru toti angajatii.
In concluzie, in viitor, patronii vor fi exonerati de plata contributiilor sociale iar marirea salariilor vor fi obligati sa o faca doar la cei angajati in munca. Restul, e negociere.
Daca e asa, nu doresc sa aflu mai multe..

Mery Sivu Din pacate si Italia foloseste acest mecanism - pentru cei ce muncesc trebuie sa-si plateasca singuri contributiile .. forma contractuala se cheama co.co.co .... si din anul acesta casa de pensii in sfirsit a facut clar percursul... se pare ca <importam> mult din ce nu <functioneaza> .... https://www.inps.it/nuovoportaleinps/default.aspx...

CO-CO-CO

COLLABORATORI COORDINATI E CONTINUATIVI I collaboratori coordinati e continuativi (c.d. co-co-co) sono anche detti lavoratori parasubordinati, perché rap...

inps.it

Smaranda Dobrescu Aceasta pare a fi o invitatie catre angajati sa opteze intre sistemele publice si cele private. Multi vor prefera sa adere la fonduri private de pensie in speranta capitalizarii. Cum economia nu-ti mai ofera predictibilitate ca de altfel nici unde in lume, aceasta intentie a devenit deosebit de riscanta.
Nu m-ar mira ca cel putin la sanatate sa se reduca pachetul de servicii oferite in reteaua publica, tocmai pentru a incuraja o oferta de servicii medicale complexe, obtenabile doar in privat.
O alta intrebare ar fi daca si cine va plati ajutorul de somaj care iata, devine un risc neacoperit nici de catre angajat nici de catre patron. Poate se va trece la ajutoare sociale minuscule acordate pe o perioada scurta. As iesi in piata sa cer: Unde-i ajutorul de somaj????

Mery Sivu Corect..... sincer nu stiu ce sa spun... deja aici s-a privatizat si sanatatea ... exemplu trebuie sa faci o radigrafie, sau un examen specialistic in conventie... nu e loc .. decit dupa 2 ani... daca platesti si in aceeasi zi ... deci .... situatia e destul de grea.... au distrus <crucea rosie> ... inchizind efectiv un bun percentual din ceea ce aceasta istitutie oferea... din rau in si mai rau....

Prospectiv A-z.
Discutam la Grup inca din timpul Guvernului Ponta ca masurile fiscale anapoda erau semnul falimentului, evitat prin noi transe de imprumuturi-privatizari-concesii samd.

Romanii se incapataneaza sa creada ca n-au nimic de invatat din lectia greaca--nu-i asa, grecii sunt greierii EUropei, acolo chiar ar fi coruptie si lene. Eu as spune: Atentie la imprumutul Basescu-Isarescu, scaderea CAS (Ponta), scaderea fiscalitatii la multinationale, cresterea bugetului apararii (Grecia era la 2,5%). La dinastiile politice, grecii ne-au depasit, lor nu le-a venit in cap DNAizarea politicii.

Cred ca este de preferat o masura imperfecta de extragere a mai multa valoare in folosul romanilor decat sa stau sa caut formula ideala pentru a-i satisface pe toti.

Smaranda Dobrescu Poate ideile pe care le tot vantur de cateva luni, pe care de fapt abia le-a dezvaluit usor fostul ministru al finantelor, Viorel Stefan sunt explicate mai clar in articolul de mai jos:
http://www.cotidianul.ro/inovatia-guvernului-tudose.../

Inovația Guvernului Tudose - salariile cresc, veniturile scad

Românii vor primi mai puțini bani din salariu dacă…

cotidianul.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 1 august 2017

formula ideala pentru a-i satisface pe toti?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv