Pe facebook: Pe cine sponsorizeaza Audi?

marți, 11 aprilie 2017

Pe cine sponsorizeaza Audi?

Pe cine sponsorizeaza AUDI – 13 martie 2017

Rareș Jianu with Constantin Balasoiu and 2 others.

Audi îl sponsorizează pe Boia și Chirila.

Deja companiile nemțești nu se mai feresc, nu mai au nevoie nici măcar de interfața fundațiilor.

Si culmea e ca mesajul chiar prinde: vrei sa fii occidental, vrei audi, iată ce trebuie: în orice caz nu istorie națională.

Enjoy.

Audi Talks | Tudor Chirilă în dialog cu Lucian Boia [episodul 1]

O conversație cu istoricul Lucian Boia despre realitatea românească a momentului (educatie, reforma, mentalități, schimbare, trecut) Producator: Bogdan…

YOUTUBE.COM

Eugénia Paraschiv zOpera...)))))))))

Dinica Roman Au iesit pe centura cu centura?! Niste prostituati, sper rasuflati, ale caror valori de intrebuintare le sper si pe ele in cadere libera.

Constantin Balasoiu Boia se repeta, cum sa zic. Suntem inapoiati, preferăm aranjamentele în locul legilor, iar la scara istorică ne am opus sistematic elitelor pro-occidentale, minus epoca comunista cand noua elita a pactizat cu noi si s a adaptat sau asa ceva. Ca asta e situatia si ca e generala se vede peste tot, numai compromis si coruptie basca aceasta conjunctie psd-mase.
Chirila e maxim cand se incurca în cronologie, neacsu vs shakespeare. Nu gasisese ex potrivit. Ce sa faca, isi cere scuze. Vroia sa fie în ton cu teza inapoierii endemico istorice a lui boia si poftim, risca sa i o dea peste cap. Neacsu îl precede pe shakespeare.
Ce cauta audi în treaba asta, ca nu cred ca i au crescut vanzarile?

Dinica Roman Audi e locul unde se confirma supra-romanii.

Smaranda Dobrescu Dupa un astfel de dialog te scoti doar ascultand rectorul de la Cluj.

Rareș Jianu Smaranda Dobrescu, cu Dan Puric în Dacia logan :-)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 11 aprilie 2017

Pe cine sponsorizeaza Audi?

Rareș Jianu with Constantin Balasoiu and 2 others.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv