Pe facebook: Record la demonstratii

luni, 6 martie 2017

Record la demonstratii

Record la demonstratii – 14 februarie 2017

Smaranda Dobrescu

Demonstratiile sunt forme admise si destul de des necesare in democratie. Au oare romanii motive de a manifesta in acest moment al anului 2017? Eu cred ca da si dau cateva exemple pe care le consider justificate: De ce nu se stopeaza vanzarea pamantului agricol, garantia hranei actuale si viitoare a romanului? De ce continua exploatarea permisa si ilicita a padurilor noastre de catre austrieci si suedezi, in principal? De ce nu avem vaccinuri in tara si ne mor copiii de pojar in secolul 21 si varstnicii de gripa? De ce nu avem spitale,aparatura suficienta de diagnosticare, de ce nu s-a rezolvat criza dezinfectantilor, de ce pleaca doctorii? De ce exista protocoale de colaborare intre DNA si SRI? De ce SRI are dreptul sa intre in bazele de date cu personalul unitatilor? De ce nu se majoreaza redeventele la concesionari? De ce profiturile din munca se impart in mod inegal marind inegalitatile din societate? De ce bancile functioneaza in dezavantajul clientului si intotdeauna in favoarea profitului acestora? Etc..

In acest timp, organizam cea mai mare demonstratie din Europa (oare nu am putea sa o inscriem in Guiness?) pe motivul banuielii ca unii decidenti ar putea sa beneficieze de iertare in cazul abuzurilor in serviciu, fara sa se stie de fapt ca doar functionarilor li se aplica prezumtia de abuz si ca acest delict fusese deja dezincriminat de idolul manifestantilor.

Alexandru Stanescu Acu' și dvs .! Prea multe întrbări așa deodată ! Mai lăsați și pentru la anu' !
Si-apoi , astea-s probleme pentru tâmpiți ,nu pentru 'telectualii din piață.
Mă gandesc cum ati fi primită acolo , punând asemenea-ntrebări !😬😬😬😬!

Smaranda Dobrescu In cazul cel mai bun mi-ar arata o carte, poate Constitutia ca incape mai bine in buzunar si m-ar trimite acasa sa o citesc.

Alexandru Stanescu Da . În cazul cel mai bun !

Rizea-manea Marius TOCMAI ATI ENUNTAT MOTIVELE !!! DIN EXACT ACESTE MOTIVE !!!

Rizea-manea Marius DE FAPT ESTE DOAR O INCERCARE DE A DOVEDI CA NOI NU MAI AVEM CONTROLUL ASUPRA TARII,A SUVERANITATII,A ECOONOMNIEI ....

Rizea-manea Marius sI CATI BANI NE-AU FOST CHELTUITI PENTRU A SE AJUNGE AICI !!!

Smaranda Dobrescu Pana acum controlul asupra bugetului si raspunderea lui o avea guvernul si parlamentul. Presedintele refuza sa promulge bugetul pe motiv ca pare a fi nerealist. In sprijinul acestei idei parelnice invoca opinia UE conform careia 4,3% va fi cresterea si nu 5,2% cat s-a luat in calcul la determinarea PIB. Asta dupa ce in CSAT nu s-a opus. Chiar daca ar fi asa, exista rectificari pe parcurs daca e necesar, exista chiar posibilitatea solicitarii UE de a mari deficitul datorita nevoilor de crestere dovedite, etc. Intarzierea aprobarii bugetului face parte tot din originalul razboi declarat.

Rizea-manea Marius Eu stiu asta ,dar cred ca cineva il impinge sa faca gafe ,in sprijinul SUSPENDARII !!!!

Rizea-manea Marius PE UN SITE RUSESC ,AM CITIT ACUM 2 SAPTAMANI CA SE PRECONIZEAZA SUSPENDAREA PRES -ULUI PENTRU DATA DE 8 MARTIE 2017.iNTELEG CA NU VREA SA RATEZE DATA ASTA !!!....:) )))))

Smaranda Dobrescu Daca ar fi sa-l suspendam ar trebui sa fie o decizie strict a Parlamentului roman

Rizea-manea Marius ASA AM ZIS SI EU ,DAR SUNT DESTUI CARE VOR SA SE DESTABILIZEZE SITUATIUA !!!

Rizea-manea Marius nU MAI SPUN CA DACA-S "PRETINI",FAC TOT POSIBILUL ....:) ))))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 6 martie 2017

Record la demonstratii

Record la demonstratii – 14 februarie 2017

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv