Pe facebook: Lulutza si Lazarica la tradare de tara?

vineri, 10 martie 2017

Lulutza si Lazarica la tradare de tara?

Lulutza si Lazarica la tradare de tara? – 15 februarie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Daca opozitia majoritara e aliniata in spatele presedintelui si se preocupa inca 50 ani de ordonantele 13,14, Basescu s-a gandit sa se transforme in adevarata opozitie si sa dea drumul la cateva sentinte greu de respins. Ca doar nu o sa ne amintim mereu de acum inainte ca am ajuns aici cu justitia din cauza lui!!

„Mint cu nerusinare in presa internationala despre tara lor... Kovesi si domnul Procuror General s-au bagat de partea celor care vor sa faca Romania fara capacitate de negociere intr-un moment de repozitionare in interiorul UE... Probabil le sunt mai dragi decoratiile de la alte tari, decat cele ale statului roman". Tradarea se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani'

LULUTA SI LAZARICA, LA TRADARE DE TARA? - Traian Basescu acuza complicitatea sefilor DNA si PICCJ la distrugerea Romaniei: „Mint cu nerusinare in presa internationala despre tara lor... Kovesi si domnul Procuror General s-au bagat de partea celor..

LUJU.RO

Dinica Roman http://www.activenews.ro/.../Cum-raspunde-procurorul...

Cum răspunde procurorul general al unui stat balcanic în fața presiunilor făcute de…

ACTIVENEWS.RO

Smaranda Dobrescu Nu are ce pierde procurorul albanez. Dar noi ce am fi pierdut in plus daca parlamentarii nostri nu s-ar fi dus la Ambasada la apel, daca am fi fost impotriva ca Excelenta sa sa intervina in legea x sau y, daca frumos si diplomatic am fi remarcat abaterile ambasadorului de la regulile diplomatice in atatea cazuri?. Va ramane in memoria noastra mult timp sfatul lui Gittenstein: "Fiti multumiti ca nu se trage in voi"

Smaranda Dobrescu E de recunoscut ca singurul care ii mai spunea public ambasadorului adevaruri neplacute, dar care ar fi ajutat la imbunatatirea parerii romanilor fata de ambasada si americani, e la inchisoare.

Smaranda Dobrescu Constantin Gheorghe

Bomboana pe colivă ar fi vestea că ambasadorul american, deja impertinentul și enervantul Klemm, ar fi fost în vizită la ministrul Saideh, pentru a-și exprima îngrijorarea față de posibila depășire a deficitului bugetar ar României. Nu de altceva, dar datoria publică a SUA a crescut, în mandatele lui Obama, cu peste 19.000 de miliarde de dolari, și trece voios de 110% din PIB ul american. O să-mi spuneți că băieții au tipografia de bani în beci. Și că lumea se calcă pe picioare pentru a finanța deficitele americane. Așa o fi, dar să se gândească și la faptul că, printre ăia de la coadă se află și România. Se poate și altfel: creditorii să-și ia banii. Sau aurul. Mă rog, trecem...
Până la urmă, avem și noi dreptul să știm de ce s-a dus ambasadorul american la madam, și ce teme au fost abordate? Sau proștii de români nu merită transparență, ci doar manipulările Ambasadei Unchiului Sam?

Dorin Iubas Au fost probleme de "coordonare "doamna,sau de "manipulare din partea marelui licurici! Nimic nu e intamplator!

Doina Nicolescu Nimeni nu-i poate nega lui Basescu simtul politicii. Chiar este pacat ca un om cu asemenea dotari s-a ocupat numai de cotcarii in interese personale! Acum poate ca este momentul in care crede ca se apropie de visul personal de a deveni primministru (sper ca asta nu se va realiza, pentru binele acestei tari). Oricum astazi a spus adevarul, dar cunoasterea lui ma face sa gandesc ca peste ceva timp va rasuci declaratia (nu total, partial in unele puncte). Profita de tinerea scurta de minte a unor bieti oameni mai preocupati de viata zilnica!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 10 martie 2017

Lulutza si Lazarica la tradare de tara?

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv