Pe facebook: O propunere de investire a banilor de catre romani

vineri, 10 martie 2017

O propunere de investire a banilor de catre romani

O propunere de investire a banilor de catre romani – 17 februarie 2017

Dinica Roman shared Gheorghe Piperea's post.

Am un depozit in dolari. Onorabila banca m-a anuntat ca dobanda anuala e de 0,01%.
Am si niste depozite in euro. Dobanda e cca 0,6% pe an.
In curand dobanda va deveni negativa. Adica noi, deponentii, o sa platim ca sa ne tinem banii "in siguranta", in banca. Vorba vine. Ca daca e niscaiva belea financiara pe capul bancii, depozitele respective ni se confisca.
A se observa ca dobanzile comerciale practicate de aceleasi banci, inclusiv in raport cu Statul roman, sunt de 3-5% pe an sau chiar mai mult. La creditele de retail din 2007-2008 inca se mai practica dobanzi de 12%. Si lumea se mira ca sectorul bancar din Romania are o rata a profitului dubla fata de media europeana.
Eu am o sugestie pentru dl Viorel Stefan.
Bugetul pe 2017 e foarte ambitios. E nevoie de finantari de cca 15 mld euro pentru a fi pus in practica. In loc de inca un contract drastic (ca sa nu zic inrobitor, ca sa nu fiu iar acuzat de populism) cu FMI si de credite care sa dubleze iar profiturile bancilor, nu mai bine Statul roman ar imprumuta acesti bani de la populatie, cu dobanzi de 2-3% anual si pe termen de 10-15 ani, sub forma de titluri sau obligatiuni de stat (bonduri), care ar urma sa fie emise si listate la bursa?
Eu mi-as lichida rapid depozitele bancare pentru a le plasa in astfel de bonduri. Ar fi mai sigure si cu mult mai profitabile. Si ar fi si ceva patriotic.
Ce ziceti dle Viorel Stefan?

Smaranda Dobrescu In 2016 s-a inregistrat un reviriment al industriei, fapt remarcat si in activitatea bursei (bvb). Intrarile de bani s-au facut in fondurile din categoria "alte fonduri" – adica in acele fonduri care nu au stabilite niste reguli si limite foarte rigide in ceea ce priveste gradul si tipul de instrumente pe care se pot expune … iar in interiorul acestei categorii, cele mai mari cresteri de active au inregistrat fondurile orientate spre investitii in instrumente financiare cu venit fix (obligatiuni, titluri de stat, depozite, etc).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 10 martie 2017

O propunere de investire a banilor de catre romani

Dinica Roman shared Gheorghe Piperea's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv