Pe facebook: Despre frumosul ambalaj

marți, 9 august 2016

Despre frumosul ambalaj

Despre frumosul ambalaj – 8 iulie 2016

Despre frumosul ambalaj
-----------------------------------
Prin 1990 râdeam împreună cu directorul nostru științific de-atunci, dl. Olteanu- de o exprimare extrem de "elaborată" a unui distins demnitar din guvernul Roman. Omul vroia să spună ceva- dar față de 5-6 rânduri cât ar fi fost mesajul exprimat "inginerește"- respectivul ordin era pe vreo 2 pagini.
Constat că am pierdut noi industrie, agricultură,economia pa, pa- dar practica înveșmântării nimicului în haine frumoase și cât mai de neînțeles a devenit o adevărată știință care evident că-și merită un doctorat.
Avem numeroase hub-uri, start-up-uri, spin-off-uri, clustere și încă cred că cel puțin 20 de noțiuni la fel de interesante. N-avem brânză, n-avem carne, n-avem țigări făcute în IMM-uri românești. N-avem instalatori. N-avem pe cineva pe care să te bizui că-ți renovează un bloc făcut în anii 70. N-avem gunoieri. Până și noțiunea de IMM e un pic cam forțată pentru că o întreprindere produce naibii ceva. Ori o să fim surprinși dacă vedem că probabil că peste 75% din aceste IMM-uri nu produc nimic- ci sunt diverse servicii, consultanți, consultanți și consultanți.
Dacă toate aceste ambalaje frumoase ar avea și un conținut- ar fi perfect. Din păcate constatăm că ele învelesc un nimic tragic. Hai să luăm- spre exemplu- trecutul POSDRU. Dacă nu s-au băgat în respectivul POSDRU cel puțin 1 miliard de Euro- nu s-a băgat nimic. Rezultate ? 0, 0 barat, 0 cu mențiune. Am umplut țara de manageri în bomboane agricole și au înnebunit sătenii speriați- care se apără uneori cu furca în mână- să nu fie luați în cine știe ce grup țintă- să mai vină după aia procurorii să-i umfle pe nimic. Dacă din banii dați pe POSDRU s-ar fi investit în învîțământul primar- într-un mod centralizat și unitar- măcar jumate- azi am avea un învățământ primar de nivel european- cam așa ca Austria sau Belgia. Așa s-au dat bani pe aiureli care au murit în momentul când s-a terminat finanțarea. Cu cele mai bune și mai curate gânduri din lume- din partea implementatorilor și a grupului țintă- atunci când îți sunt dezvoltate "competențele" (dacă nu folosim acest termen de tinichea nu putem trăi) de manager asupra nimicului- tot cu nimic ne alegem.
Și continuăm așa. "Debirocratizarea" anunțată cu tam-tam de guvernul Cioloș ar fi trebuit să pornească de la niște cicluri de bun simț- înscrierea unui copil la școală, înscrierea/radierea unui apartament/mașini, transferul unor date medicale.Se evidențiau niște etape (corespunzătoare unor documente) și se făcea un business model (na ca să nu se zică că n-am folosit și eu termenul) . Ce ne-ar fi relevat business model-ul ? De exemplu că cardul de sănătate a reprezentat o tâmpenie- pentru că e inutil în condițiile în care toată lumea are un CNP. CNP-ul plus pin-ul legat de data nașterii ar fi făcut absolut inutil respectivul card- ar fi economist și ele acolo cam la vreo 500 de milioane de Euro, chestii.
Numai că ambalajul frumos vine și cu birocratul căpos și mort să numere dumicații vecinului de birou. Și atunci e mai ușor și mai acoperitor să inventăm controale după controale- când e mult mai complicat să faci ceva să meargă simplu.
E-avem noi card ? Avem. Englezii n-au nici măcar buletin- dar sunt niște tâmpiți care tocmai ce s-au brexitat. Buletinele ceaușiste aveau grupa de sânge pe ele- oops- noi suntem liberi și e mai bine să moară omul pe drum până ce ajunge la un laborator să i se facă analizele.

Mihai Ion Turcu Fiind considerati categorial imbecili, avansatii din vest au considerat necesar sa aloce bani pentru POSDRU si alte suplimente, ai nostri intelegand ca sunt bani de cheltuit cea ce cu spor au si cheltuit.Am palida impresie ca UE cheltuieste cu spor bani si la ea acasa, ce rezulta fiind aplatizare civilizata de lux.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 9 august 2016

Despre frumosul ambalaj

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv