Stefan Kovacs
Vina grupului
------------------
Să presupunem că dl. X este un intelectual de elită, om cu cărți și articole suficient de interesante ca să-l respect fără să-l văd și să consider o onoare că mi-a acceptat prietenia pe FB.
Pe de altă parte eu, Ionescu, Popescu, Kovacs sunt un om onest și suficient de echilibrat să nu-ii umplu contul dlui X cu ”Extraordinar”, ”plenipotențiar”, ”ce gândire rafinată”, etc. Atunci când pot să fac un comentariu inteligent- îl fac. Dacă nu sunt de acord cu autorul- mă fac că plouă pentru că o prietenie așa de grozavă nu poate fi știrbită de diferențe de politică idioată.
Ok, eu Ionescu, Popescu, Kovacs facem parte dintr-un grup format oarecum în jurul dlui. X. Ne place să ne recunoaștem un statut de ”elită” și eventual ne formalizăm de exemplu drept ”iubitorii hotelurilor Kempinski”.
Atâta doar că dl. X- poate fi:
a. un monstru egotist pe care-l doare în cot de părerea ”prietenilor” ;
b. un om slab care nu e stabil pe imaginea sa (bună/rea) și depinde de astfel de prieteni ca să și-o stabilizeze. Drept urmare- dacă trendul e împotriva imigranților- scrie și el articole despre pericolul musulman. Dacă trendul e pro educație științifico-fantastică- se conformează. Dacă dl. X e un om politic- acțiunea sa ca om politic poate fi influențată în mod masiv de acest grup.
Bun, o să spuneți că există institute de sondare, sondaje serioase...hmmm, fie institutul de sondare cel mai bun- un astfel de sondaj- din ce am văzut eu- nu merge către o adevărată reprezentativitate- să spunem 1 din 10 cetățeni- pentru că e foarte scump. Deci se ia un lot statistic reprezentativ- care- să stăm și în cap- nu depășește 1000 de oameni. Dacă sondorul e cinstit și-și știe meseria- caută ca acest lot statistic să fie cu adevărat reprezentativ. Dacă nu, se duce la poarta partidului și în 2 zile face rost de lot- și de răspunsurile pe care le așteaptă dl. X- om politic.
Și aici ar trebui să ne îngrozim, măcar un pic. Am postulat că dl. X- politician- e un om de treabă. Care se bazează- în susținerea sa politică- pe un grup, fie el de prieteni FB, amici adevărați sau coterie politică. Se mai bazează dl. X pe niște sondaje - în cel mai bun caz nesemnificative pentru masa pe care dorește să o reprezinte.
Bun.Vin alegerile. Majoritatea nu vine la vot- și pe undeva bine face. Atâta vreme cât votul ăla nu spune ceva- datoria patriotică, bla bla bla e doar bla bla bla. Niște oameni- cum e Kovacs- influențați de cultura dlui. X și un pic ignoranți de faptul că minunatul dl. X intelectualul poate să fie execrabilul dl. X politician- vin și-l votează pe dl. X. Pe de altă parte atât dl. Kovacs- precum și ceilalți din grupul din care face parte- au o anumită influență și competență recunoscute- așa că ”aparținătorii” grupului- fie ei studenți, colegi de muncă sau pur și simplu cunoștințe- vin și îl votează pe dl. X. Și dl. X câștigă.Și devine- să zicem- președinte.
Acuma închipuiți-vă că dl. X ar fi- să spunem- Benito Mussolini. Ziarist renumit, om de relativă cultură- iubit de niște oameni precum Marinetti, D Anuzzio, etc. FIre slabă și schimbătoare. Ce părere aveți ? Cât de important este omul politic- și cât de important este grupul- care l-a susținut- atenție- de bună credință ?
------------------
Să presupunem că dl. X este un intelectual de elită, om cu cărți și articole suficient de interesante ca să-l respect fără să-l văd și să consider o onoare că mi-a acceptat prietenia pe FB.
Pe de altă parte eu, Ionescu, Popescu, Kovacs sunt un om onest și suficient de echilibrat să nu-ii umplu contul dlui X cu ”Extraordinar”, ”plenipotențiar”, ”ce gândire rafinată”, etc. Atunci când pot să fac un comentariu inteligent- îl fac. Dacă nu sunt de acord cu autorul- mă fac că plouă pentru că o prietenie așa de grozavă nu poate fi știrbită de diferențe de politică idioată.
Ok, eu Ionescu, Popescu, Kovacs facem parte dintr-un grup format oarecum în jurul dlui. X. Ne place să ne recunoaștem un statut de ”elită” și eventual ne formalizăm de exemplu drept ”iubitorii hotelurilor Kempinski”.
Atâta doar că dl. X- poate fi:
a. un monstru egotist pe care-l doare în cot de părerea ”prietenilor” ;
b. un om slab care nu e stabil pe imaginea sa (bună/rea) și depinde de astfel de prieteni ca să și-o stabilizeze. Drept urmare- dacă trendul e împotriva imigranților- scrie și el articole despre pericolul musulman. Dacă trendul e pro educație științifico-fantastică- se conformează. Dacă dl. X e un om politic- acțiunea sa ca om politic poate fi influențată în mod masiv de acest grup.
Bun, o să spuneți că există institute de sondare, sondaje serioase...hmmm, fie institutul de sondare cel mai bun- un astfel de sondaj- din ce am văzut eu- nu merge către o adevărată reprezentativitate- să spunem 1 din 10 cetățeni- pentru că e foarte scump. Deci se ia un lot statistic reprezentativ- care- să stăm și în cap- nu depășește 1000 de oameni. Dacă sondorul e cinstit și-și știe meseria- caută ca acest lot statistic să fie cu adevărat reprezentativ. Dacă nu, se duce la poarta partidului și în 2 zile face rost de lot- și de răspunsurile pe care le așteaptă dl. X- om politic.
Și aici ar trebui să ne îngrozim, măcar un pic. Am postulat că dl. X- politician- e un om de treabă. Care se bazează- în susținerea sa politică- pe un grup, fie el de prieteni FB, amici adevărați sau coterie politică. Se mai bazează dl. X pe niște sondaje - în cel mai bun caz nesemnificative pentru masa pe care dorește să o reprezinte.
Bun.Vin alegerile. Majoritatea nu vine la vot- și pe undeva bine face. Atâta vreme cât votul ăla nu spune ceva- datoria patriotică, bla bla bla e doar bla bla bla. Niște oameni- cum e Kovacs- influențați de cultura dlui. X și un pic ignoranți de faptul că minunatul dl. X intelectualul poate să fie execrabilul dl. X politician- vin și-l votează pe dl. X. Pe de altă parte atât dl. Kovacs- precum și ceilalți din grupul din care face parte- au o anumită influență și competență recunoscute- așa că ”aparținătorii” grupului- fie ei studenți, colegi de muncă sau pur și simplu cunoștințe- vin și îl votează pe dl. X. Și dl. X câștigă.Și devine- să zicem- președinte.
Acuma închipuiți-vă că dl. X ar fi- să spunem- Benito Mussolini. Ziarist renumit, om de relativă cultură- iubit de niște oameni precum Marinetti, D Anuzzio, etc. FIre slabă și schimbătoare. Ce părere aveți ? Cât de important este omul politic- și cât de important este grupul- care l-a susținut- atenție- de bună credință ?
Preda Mihailescu Exista
studii si studii, despre adevarati trolli, care sunt platiti sa
disemineze anumite linii de gandire, daca nu tocmai zvonuri. Si despre
personalitati care pot fi luate in "coada cometei", fara sa isi dea
seama. Studii statistice inteligente pot eventual
ajuta - dar din cele cateva analize pe care le-am citit, cumva cele mai
credibile terminau pe tenorul foarte uman: ascultati acea mica voce
dinauntru, care spune "ceva nu imi place, nu este in regula, nu stiu
exact ce".
Preda Mihailescu Stefan Kovacs
@ Cred ca avertismentul final se aplica la toata lumea: nu exista
criteriu sau sondaj infailibil - ascultam de vocea interioara!
Prospectiv A-z:
Mussolini era un om al momentului; Churchill le spunea italienilor la inceputul anilor 1930 ca ar fi votat pentru el daca era italian. Cei ca Mussolini nu se nasc in eprubete. Lumea de atunci cauta ca si acum o solutie...
Mussolini era un om al momentului; Churchill le spunea italienilor la inceputul anilor 1930 ca ar fi votat pentru el daca era italian. Cei ca Mussolini nu se nasc in eprubete. Lumea de atunci cauta ca si acum o solutie...
Stefan Kovacs Bătrânu Musso a fost socialist- până la războiul din 1914- un socialist chiar turbat (puțină lume știe de soția și copilul care au fost omorâți în anii 40 de poliția lui secretă). A luptat foarte curajos în război. Era un om de cultură- dovadă și prietenia lui cu toți futuriștii.
Preda Mihailescu Stefan Kovacs @ Cred ca este adevarat! Vartejul puterii si al dictaturii ar trebui urmarit in evolutia lui cu mai mult respect al adevarului. Cunosc din prima mana povestea unui companion de arme si apoi politic al lui Musolini, care l-a sustinut si a fost alaturi de el pana cateva luni dupa ce a luat puterea. De fapt nu stiu - luni, sau cativa ani, oricum, relativ repede s-a ingrijorat de panta pe care luneca si i-a prezentat indoielile sale, cerand sa fie liberat din orice functii. Mussolini l-a inchis formal cateva zile, si l-a trimis la vatra. Era deci prin 1925-1926... Cred ca suntem in intreaga Europa intr-o situatie in care putem mai bine sa intelegem dilema perioadei interbelice.
Spiegel are un titlu, cu madam HC mare pe titlu "Misiunea. sa salveze lumea de Trump". Daca manipularile erau la acelasi nivel si in interbelic, un lucru este cert: nu avem, in timpurile noastre, fundamentul moral de pe care sa criticam alegerile de atunci. Este prea simplu sa le privesti doar prin prizma ororilor finale... caci acelea desigur ca nu au fost prevazute de multi.
Spiegel are un titlu, cu madam HC mare pe titlu "Misiunea. sa salveze lumea de Trump". Daca manipularile erau la acelasi nivel si in interbelic, un lucru este cert: nu avem, in timpurile noastre, fundamentul moral de pe care sa criticam alegerile de atunci. Este prea simplu sa le privesti doar prin prizma ororilor finale... caci acelea desigur ca nu au fost prevazute de multi.
Stefan Kovacs Preda Mihailescu Dacă ne gândim totuși câți oameni de bună calitate și bună credință l-au susținut pe Mussolini până după moartea lui Matteoti- și unii chiar până la începutul războiului- vedem că lucrurile sunt destul de complicate și că totuși contează grupul. Și pe undeva în revers- dacă ne gândim cine a mai rămas alături de el în perioada tristă și neagră a Republicii Sociale- vom vedea o diferență extraordinară între un D annuzio sau un Ungaretti și un Starace sau Buffarini...
Preda Mihailescu Stefan Kovacs @ Perferct de acord - nici nu este nevoie de un "totusi". Oamenii au trait sub vremuri si au fost si atunci la fel de diversi, ca si sub comunism, si ca si astazi. Unii digera mai multa intunecime, si reusesc chiar sa o "transfigureze" in parte, altii devin unelte ale intunecimii si distrug ce era frumos. Si asta poate avea loc concomitent, si intr-o dictatura, desi tenta dominanta este intr-o singura directie...
Mihai Ion Turcu O tenta dominanta duce invariabil la infundatura din care se iese prin ceva apropiat de catarofa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu