Stefan Kovacs
Cetățeanul inutil
----------------------
Trăiți ? Încă trăiți ? Da de ce trăiți ? E o întrebare pe care orice fel de stat european ar putea-o pune propriilor săi cetățeni.
Liberalismul ? Un moft. Individul ? Câh. Din anii 70- statele europene au început să înțeleagă că cetățenii lor reprezintă o inutilitate și chiar niște cheltuieli suplimentare.
Hai să luăm un cetățean- să zicem zulus ca să nu supărăm pe nimeni. Zulusul nostru e nesemnificativ pentru statul zulus. Practic- nu reprezintă nimic decât o problemă posibilă. Venitul pe care-l plătește el statului zulus e neînsemnat și chiar rizibil față de cât plătește o corporație. Nu face muncă pentru statul zulus iar dacă cumva rămâne fără loc de muncă statul zulus trebuie să-i asigure ajutor social. Nu mai e de mult recrutat- ca să spui că măcar apără țara. E un ”om simplu” și pe undeva- așa cum zice și titlul- inutil.
Statul- fie că discutăm despre cel francez, englez, român sau zulus își face treburile mult mai simplu cu corporația. Jan, John,Jacob sau Ion sunt niște poveri care solicită diverse chestii- de la un ajutor medical care poate fi foarte costisitor până la interzicerea vehiculelor grele pe strada lui sau distribuirea de cremvurști la adunările electorale. Deci cetățeanul în fața statului cere- iar statul, mai ales cel ”popular” își vede cetățeanul ca un balast căruia trebuie să-i asigure diverse servicii fără să obțină nimic în schimb.
Ar fi interesant- nu știu dacă s-a mai făcut- să se facă un grafic- cât câștigă un stat European de la cetățeanul său și cât îi dă înapoi - evident ca și medie. S-ar putea printre uluiri și zâmbete forțate să constatăm că statul iese pe undeva în pierdere. Poate chiar mult.
Și-atunci ? Păi nu se vede ? Statul nu mai e preocupat de John, Jan sau Jacob ci începe să fie interesat de grupări periferice, fie că discutăm despre LGBT sau despre adoratorii cățeilor de pluș, ai lui Satan sau oamenii-căței. Disperatul care a ucis-o pe deputata britanică era o non-entitate din punct de vedere al statului. Dacă n-ar fi comis crima rămânea o non-entitate până la moarte. Era mult mai importantă câștigătoarea concursului ”Kim Kardashian britanică” sau ”Cine seamănă mai bine cu Cameron ?”
Statul de care discutăm noi și-a atins un maxim al posibilităților în anii 60- încercând să dea în același timp suficientă pâine și circ pentru ca cetățenii săi (foștii) să nu o ia cumva pe căi greșite. După care a început să decadă. Pentru orice fel de țară se poate constata că beneficiile sociale au scăzut în mod dramatic- astfel încât să asigure un minim de trai civilizat. În urmă cu aproape un an am văzut o emisiune destul de semnificativă la BBC- în care 5 ”personalități” erau obligate să trăiască cu venitul minim garantat de asistența socială din Marea Britanie. Rezultatele n-au fost deloc foarte roze.
Statul despre care discutăm noi e oricând dispus să-și înlocuiască cetățenii nativi cu urși polari, pinguini sau imigranți din Afganistan. Identitatea mea de Ion sau John sau Jan nu mai contează- și nici nu ajută la nimic. În caz de crize majore vom asista- fără nici un fel de încriminări- la eliminarea cetățenilor ”inutili” într-un mod de care și Hitler ar fi mândru. Declarațiile distinsei ministre din Estonia- parcă- după care cei fără venituri ar trebui euthanasiați- sunt doar un mic exemplu- iar distinsa era dacă nu mă înșel din rândurile PPE.
Următoarea revoluție- care sper să se producă cât mai curând- va fi din partea individului și împotriva acestui stat care ne consideră inutili. Nu știu și chiar nu mă interesează ce partide sau cine va conduce această revoluție- fie că va fi vorba despre vreun Front Național, de un partid religios sau de roșii. Important este ca statul să fie interesat în mod sincer de cetățenii săi și nu de drepturile delfinilor, maimuțelor cu fund roșu sau corporațiilor.
----------------------
Trăiți ? Încă trăiți ? Da de ce trăiți ? E o întrebare pe care orice fel de stat european ar putea-o pune propriilor săi cetățeni.
Liberalismul ? Un moft. Individul ? Câh. Din anii 70- statele europene au început să înțeleagă că cetățenii lor reprezintă o inutilitate și chiar niște cheltuieli suplimentare.
Hai să luăm un cetățean- să zicem zulus ca să nu supărăm pe nimeni. Zulusul nostru e nesemnificativ pentru statul zulus. Practic- nu reprezintă nimic decât o problemă posibilă. Venitul pe care-l plătește el statului zulus e neînsemnat și chiar rizibil față de cât plătește o corporație. Nu face muncă pentru statul zulus iar dacă cumva rămâne fără loc de muncă statul zulus trebuie să-i asigure ajutor social. Nu mai e de mult recrutat- ca să spui că măcar apără țara. E un ”om simplu” și pe undeva- așa cum zice și titlul- inutil.
Statul- fie că discutăm despre cel francez, englez, român sau zulus își face treburile mult mai simplu cu corporația. Jan, John,Jacob sau Ion sunt niște poveri care solicită diverse chestii- de la un ajutor medical care poate fi foarte costisitor până la interzicerea vehiculelor grele pe strada lui sau distribuirea de cremvurști la adunările electorale. Deci cetățeanul în fața statului cere- iar statul, mai ales cel ”popular” își vede cetățeanul ca un balast căruia trebuie să-i asigure diverse servicii fără să obțină nimic în schimb.
Ar fi interesant- nu știu dacă s-a mai făcut- să se facă un grafic- cât câștigă un stat European de la cetățeanul său și cât îi dă înapoi - evident ca și medie. S-ar putea printre uluiri și zâmbete forțate să constatăm că statul iese pe undeva în pierdere. Poate chiar mult.
Și-atunci ? Păi nu se vede ? Statul nu mai e preocupat de John, Jan sau Jacob ci începe să fie interesat de grupări periferice, fie că discutăm despre LGBT sau despre adoratorii cățeilor de pluș, ai lui Satan sau oamenii-căței. Disperatul care a ucis-o pe deputata britanică era o non-entitate din punct de vedere al statului. Dacă n-ar fi comis crima rămânea o non-entitate până la moarte. Era mult mai importantă câștigătoarea concursului ”Kim Kardashian britanică” sau ”Cine seamănă mai bine cu Cameron ?”
Statul de care discutăm noi și-a atins un maxim al posibilităților în anii 60- încercând să dea în același timp suficientă pâine și circ pentru ca cetățenii săi (foștii) să nu o ia cumva pe căi greșite. După care a început să decadă. Pentru orice fel de țară se poate constata că beneficiile sociale au scăzut în mod dramatic- astfel încât să asigure un minim de trai civilizat. În urmă cu aproape un an am văzut o emisiune destul de semnificativă la BBC- în care 5 ”personalități” erau obligate să trăiască cu venitul minim garantat de asistența socială din Marea Britanie. Rezultatele n-au fost deloc foarte roze.
Statul despre care discutăm noi e oricând dispus să-și înlocuiască cetățenii nativi cu urși polari, pinguini sau imigranți din Afganistan. Identitatea mea de Ion sau John sau Jan nu mai contează- și nici nu ajută la nimic. În caz de crize majore vom asista- fără nici un fel de încriminări- la eliminarea cetățenilor ”inutili” într-un mod de care și Hitler ar fi mândru. Declarațiile distinsei ministre din Estonia- parcă- după care cei fără venituri ar trebui euthanasiați- sunt doar un mic exemplu- iar distinsa era dacă nu mă înșel din rândurile PPE.
Următoarea revoluție- care sper să se producă cât mai curând- va fi din partea individului și împotriva acestui stat care ne consideră inutili. Nu știu și chiar nu mă interesează ce partide sau cine va conduce această revoluție- fie că va fi vorba despre vreun Front Național, de un partid religios sau de roșii. Important este ca statul să fie interesat în mod sincer de cetățenii săi și nu de drepturile delfinilor, maimuțelor cu fund roșu sau corporațiilor.
Comments
Prospectiv A-z:Domnule Kovacs, cetateanul este coruptibil de... bunastare. Cei despre care scrieti au fost transformati in clienti, cel mai recent, clienti pe credit. Falimentul este cuvantul cheie.
Stefan Kovacs Nici
măcar clienți. Statul nu mai este interesat de dl. John- ba, ca să fiu
un pic rău ar fi interesat să nu-l mai aibă pe dl. John în ”tutelă”.
Bunăstare ? Chestia asta s-a cam terminat prin anii 70-80. Acuma statul e
foarte interesat de doamna corporație cu care poate să obțină un profit
foarte ușor- fără bătăi de cap- și căreia nu trebuie să-i dea prea mare
lucru. Iar corporația poate lucra și cu pinguini...
Prospectiv A-z:
Nu mai exista nici stat, iar corporatiile n-au existat vreodata. Exista minoritati de interese care deturneaza majoritati de resurse.
Nu mai exista nici stat, iar corporatiile n-au existat vreodata. Exista minoritati de interese care deturneaza majoritati de resurse.
Stefan Kovacs Prospectiv A-z: E și asta o posibilitate- și e pe undeva dovedită de acțiunile dlor. Hollande și Merkel.
Stefan Kovacs Pe undeva dacă ne întoarcem în bătătura noastră străbună și ne uităm la ultimele desfășurări- o să constatăm că cam cetățeanul deranjează statul. Noi suntem de vină pentru corupție, noi suntem de vină pentru dezordine, noi suntem de vină pentru că existăm. Vlad ”al nostru” a ajuns ministrul sănătății dar nu trebuie să fim supărați că nu știe câți medici există ”el n-are inelul lui Arabela să rezolve într-o lună jumate tot” (cum zicea azi într-un comentariu la comentariul meu o doamnă foarte inteligentă și pe care o citesc cu plăcere în Cațavencii și pe blogul domniei sale). Dl. Ghinea se aruncă în luptă cu un program de combatere a sărăciei (oops, eram săraci), dl. Iohanis cât și dl. Cioloș se simt mai bine (în mod vizibil) afară...
Prospectiv A-z:
Cetatenii romani au decedat civic in vara lui 2012. Instaurarea guvernuLUI a invins si pe indaratnici.
Cetatenii romani au decedat civic in vara lui 2012. Instaurarea guvernuLUI a invins si pe indaratnici.
Smaranda Dobrescu Cetatenii deranjeaza statul daca nu inteleg ca rolul lor este doar acela de a fi consumatori pe o piata acaparata de altii, reglementata,mai bine zis nereglementata de altii, si daca se mai si intreaba de ce e asa. Suntem pretuiti deocamdata pentru resursele de gaz care sunt evaluate sa mai dureze 20 ani. Avem si noi parte de 10% actiuni din concesionare. Vom mai fi apreciati si daca intelegem ca medicii nostri, cati mai sunt sunt in asa un hal de corupti incat sistemul trebuie reformat in intregime. Iar daca noi nu intelegem ca aceasta perspectiva inseamna privatizare putem cere lamuriri Presedintelui.
Doina Nicolescu Inceputul s-a facut cand s-a impus ca un guvern (care este administratorul statului) sa gandeasca ca si conducerea unei companii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu