Pe facebook: Scrisoare deschisa adresata D-lui Klaus Johanis

miercuri, 22 iunie 2016

Scrisoare deschisa adresata D-lui Klaus Johanis

Scrisoare deschisa adresata Domnului Klaus Johanis -1 iunie 2016

Gheorghe Gradinaru

"După care, încetul cu încetul, ceva s-a alterat. Sub influența unor presiuni de culise, unui macaz dirijându-vă spre o linie secundară. Ca și când un dren vă secătuia programat de energie și autoritate, după modelul celor care fură țiței din conductele magistrale. Forța de decizie și de acțiune fiindu-vă, ca atare, sistematic deturnată spre instituții conduse de numiți și nu de aleși.

Astfel ați fost, cu premeditare, îndepărtat de la regulile democratice, golit de consistență. Devenind tot mai ornamental, tot mai decorativ, tot mai folosit de instituțiile de forță dar nefolositor poporului. Pentru ca să ajungeți, astăzi, un personaj aproape caricatural."

Scrisoare deschisă adresată domnului Klaus Johannis, Președintele României

Scrisoare deschisă adresată domnului Klaus Johannis, Președintele României Contele de Saint Germain 31/05/2016 Scrisoare deschis

ă adresată domnului…

CONTELEDESAINTGERMAIN.RO

Mihai Ion Turcu Exista cineva sau ceva ales de romani, decand pot alege, care sa nu fie contestat in momentul urmator ? Sa luam istoria pagina cu pagina sa vedem la ce concluzii vom ajunge. Am putea spune ca absenta principiului transmiterea dinastica a coroanei strict porimogeniturii masculine ar putea fi incriminata. Transmiterea coroanei oricarui "os de domn" inclusiv in descendenta feminina , descendenta reala sau pretinsa, domnul fiind ales de catre boieri din aceasta categorie de indivizi, a generat permanenta fluctuatie , factiunile boieresti concurand intre ele (prin intrigi si tradari) pentru a dobandi pentru ele beneficiul de a se afla ba una ba alta in posesia sursei privilegiilor si daniilor, principele (nostru). Sin in Ungaria si in Polonia, puteri carora Principatele romane le-au fost vasale, si in Transilvania, regii respectiv principele erau alesi de catre "stari", pare a fi existat mai multa consecventa.Mergem la Teoria Generala a Sistemelor si derivat la teoria orgnizatiilor ca sistem si la tipurile crizelor in organizatii, ba chiar la teoria sistemica a psihicului uman, personalitatii si caracterului ca factor de stabilitate si previzibilitate a persoanei. Avem cativa domnitori , care au reusit sa domneasca decenii, observam ca au fost " degraba varsatori de sange " , ne place Vald Tepes,Ion Antonescu, incepem sa-l beatificam pe Nicolae Ceausescu, primul Presedinte al Romaniei, consideram pe Carol I un principe german, fondator al Romaniei moderne, si desigur l-am sfintit pe Constrantin Brancoveanu (care-si platea la Sublima Poarta statul pe tron,"Beyul de aur" practicand cea mai dura fiscalitate din istoria domniilor pamantene, decapitat ,nu pentru ca refuza sa se turceasca ci pentru relatii conspirative, insemnand "hiclenie", tradarea suzeranului sau, sultanul otoman, cu Rusia si Viena. Cam ce ne lipseste ? Incriminarea populatiei este un supterfugiu nedemn. Populatia nu avea cuvant, s-a exprimat prin doua magnifice rascoale in Transilvania, prima cu esec, urmarea fiind instituirea venicei servituti, ultima cu succes pentru ca a fost definitiv abolita vesnica servitute. Modern populatia este manipulata, putem observa ca populatia a facut cele mai mari progrese sub raport politic. incearca sa sprijine solutii de stabilitate ( USL), Iohannis. acuma vrea "alta clasa politica"( "Colectiv"). Ce dracu lipseste din ecuatie !?

Prospectiv A-z .
Nu cred sa fi fost vreun premiat post-1989 care sa fi tinut cont de concluzia textului semnat Contele de Saint Germain: "Când poporul îți întoarce spatele, vremelnicii aliați conjuncturali se transformă în pluton de execuție." De fapt, aceasta lectie trebuia sa fi modificat corespunzator ADNul politic romanesc odata cu uciderea lui Ceausescu.

Mihai Ion Turcu ceausescu si maicuseama Elena incepusera sa fie cu adevarat detestati. Ei, special Elenei i se imagina un sfarsit oribil " Sa locuiasca aici cu noi la bloc, sa stea si ea la coada pentru lapte!!!"Cam atata imagina genetica romanilor.

Prospectiv A-z .
Tocmai! Si tocmai de aceea intriga rezistenta premiantilor romani la lectiile din istoria imediata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 iunie 2016

Scrisoare deschisa adresata D-lui Klaus Johanis

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv