Pe facebook: Interdictie de intrare in UE

luni, 6 iunie 2016

Interdictie de intrare in UE

Interdictie de intrare in UE – 18 mai 2016

Dinica Roman

M-am intrebat ca si altii la Atelier care este reazamul Ungariei, dincolo de interes national, in actiunile sale. Ma intreb in continuare.

Alexander Dugin was denied to enter the EU

Well-known Russian philosopher and political scientist Alexander Dugin has not been allowed to move into the territory of Greece. At the airport of Thessaloniki, he was informed that on request of Hungary he was denied entry to the European…

KATEHON.COM

Mihai Ion Turcu Ungurii sunt enclava unor triburi de razboinici calarati de stepa blocati depa marea infrangere de la Lechfel in Panonia. Starea de grup anclavat genereaza dispozitie paranoica, defensiv-ofensiva si mai mare coeziune. De europenizarea lor s-a ocupat Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, respectiv Germanii si Sfantul Scaun, europenizare cu forta, formal reusita (teritorializare si organizare feudala de tip german).O enclava destul de mare dispunand de forta proprie poate rezista, Ungurii sunt singutul popor de calareti din perioada migratiei tarzii care a rezistat asimilarii.Referinta lor este conditia de mic imperiu ( Regatul Ungurilor) in care erau o minoritate stapanitoare, pe care-l viseaza refacut insisi fiind tot minoritate stapanitoare aristocratica. Este o stare si un proiect neabandonat vreodata, generator de "ethos", unul cu tenta depresiva puternic voltat emotional.

Preda Mihailescu Asta este o cacialma ungureasca de zile mari! Ce falsi pot sa fie, cinste lor! Ei au legaturi cu Dughin prin Jobbick din 2005. Legaturi stranse. Daca acuma se prefac suparati, nu poate sa fie decat o decizie coordonata! Sah, nu altceva.

Mihai Ion Turcu Cand puterea este sub nivelul aspiratiilor mai ramane siretenia.

Preda Mihailescu MIT @ Misterios ca adesea: sa inteleg ca va puteti si dumneavoastra inchipui ca de fapt in spate este o intelegere tacita intre Dughin si prietenii sai buni Ungari, pentru a produce o fenta, de ei singuri cunoscuta in detaliu? Eu nu vad alta explicatie. Chiar daca nu imi pot imagina exact profitul - poate ca un fel de sacrificiu al lui Dughin (care probabil ca nu il doare), pentru ca Orban sa poata sa isi faca o carte de vizita "anti-totalitara"?

Smaranda Dobrescu Dar daca relatiile dintre cele doua tari sunt neschimbate, dar tarul l-a renegat pe Rasputin?

Mihai Ion Turcu Preda Mihailescu Orban incearca sa-si salveze natia. Apleati Imnul National al Ungraiei, este edificator privind mentalul ungaric. Au nevoie de un aliat, unul nationalist si puternic este cel potrivit.,

Preda Mihailescu Mihai Ion Turcu @ Da, asta a fost intotdeauna asa, si daca ii schimba ca ciorapii, daca cocheteaza cu Austrieci, Rusi si Germani la distanta de cativa sau decenii, nu conteazs.

Intrebarea este invers: Dughin, cu care se stie prea bine ca intretin prin Jobbik relatii stranse de peste 10 ani, cum devine deodata persona non grata, din toata Europa care ar avea ceva de comentat la adresa ideilor sale, tocmai pentru prietenii maghiari. Asta este misterul.

Textul imnului desigur ca nu il cunosc ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 6 iunie 2016

Interdictie de intrare in UE

Dinica Roman

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv