Pe facebook: Campanie atipic prezentata in media

luni, 6 iunie 2016

Campanie atipic prezentata in media

Campanie atipic prezentata in media – 22 mai 2016

Smaranda Dobrescu

In alti ani, cu doua saptamani inaintea alegerilor, mijloacele media aveau o activitate vie dedicata alegerilor, prezentarii candidatilor, a programelor acestora, aveau contracte cu partidele si candidatii independenti pentru timpi de antena sau spatii electorale in presa scrisa . Mai mult, anunturile non stop de "prezentati-va la vot pe data de.." sau " a vota este o datorie cetateneasca" erau repetate in mass media pana la intoxicare. Zeci, sute de afise de marimi impresionante iti atacau vederea si subconstientul (adevarat ca nu afisul sau sloganul chipului de pe afis are puterea de a-ti determina optiunea decat intr-o proportie mica si bazata pe elemente subiective). In alti ani, se forma o comisie mixta presa, parlamentari si partide politice nereprezentate in parlament care imparteau tuturor proportional cu numarul de candidatii inscrisi pe liste timpii de aparitie. Pana in ziua votului fiecare alegator ajungea sa aibe o optiune clara.
Acum, acum traim o etapa noua a democratiei romanesti: Alegerile par a nu mai fi importante in viata cetateanului. Candidatii nu mai au sansa sa fie cunoscuti, ascultati, judecati, filtrati. Ba, nu, gresesc: Doar cei care prin mesajul lor rupt de realitate sau evident abracadabrant au sansa sa intre in atentia televiziunilor printr-o copioasa bataie de joc. (vezi cazul unui candidat la primaria din Vaslui care promisese ca va atrage pentru judet 800 milioane euro, mediatizat in bataie de joc intr-o reluare continua a subiectului fabulous) Candidatii au ajuns sa fie prezenti mai mult la rubrici sustinute de jurnalisti ai televiziunilor de genul "din promisiunile ridicole ale candidatilor" si nu in carne si oase, cu parerile lor sau in cadrul unor intalniri de dezbateri intre acestia. Mass media practic blocheaza comunicarea iar televiziunile pretind ca ii invita doar pe candidatii cu sanse caci pentru toti nu au spatiu. Eu de exemplu nu pot sti daca programul romancei-frantuzoaice este mai bun decat al liberalului impins cu de-a sila in alegeri, al social democratei sau al colegului nostru prospectiv. (Stiu, de fapt, dar important este ca toata lumea sa -si construiasca opinia intr-un mod cat se poate de obiectiv)
In concluzie , candidatii care au intrat in cursa ca sa provoace dezbateri, importante in primul rand pentru viitorul comunitatilor, nu-si gasesc tribuna. Impresia este ca totul este organizat in asa fel incat cetatenii sa fie tinuti departe de dezbaterea electorala. Daca alegerile libere reprezinta cel mai clar semn al prezentei unui climat democratic, atunci putem trage concluzia ca un regim strain democratiei se instaleaza treptat in Romania. Daca lucrurile vor continua asa este posibil ca unii sa nici nu afle ca pe 5 iunie este zi de vot.

Mihai Ion Turcu Poate fi un efect al secarii surselor de finantare (ilicite) si limitarii celor licite.

Smaranda Dobrescu Ar putea fi o explicatie, dar nu unica, cred eu, intrucat televiziunile, cele mai importante in determinarea unor optiuni nu ar mai avea dreptul moral sa se ocupe de politica daca au ratat ocazia alegerilor pe motive pecuniare. Ar fi poate momentul revederii legii electorale pana la alegerile generale pentru a asigura dreptul cetatenilor la informare. Pana atunci continuu sa cred ca numai exista aceasta intentie.

Alexandru Botu Nici eu nu cred ca "secarea surselor de finantare" ar fi cauza. Intre campanii desantate si cele oculte le prefer pe cele decente. Dar aceste alegeri par a fi inceputul alegerilor fara alegatori din viitorul nu prea indepartat. Motivarea ar fi ca niciun candidat nu ar avea reprezentativitate, oricare ar fi sistemul de vot propus. Si atunci, solutia: va propunem noi pe cine trebuie. Spun ca acei care vor zice asta nici ei nu vor fi alesi, ci numiti.

Gheorghe Piperea Exact ce isi doresc overlorzii sistemului : sa "salvam" tara de politicieni... Mie mi se pare ca democratia este in pericol.

Smaranda Dobrescu Deocamdata poate fi doar o impresie, dar pare ca in Bucuresti s-au cautat candidati nereprezentativi, slabi, vulnerabili, parca invitandu-te sa-i tratezi cu blazare si indiferenta. Cei doi-trei inscrisi cu ceva in cap si ceva sanse daca ar fi sistinuti de mass media, sunt blocati. In acest timp, atentia presei se indreapta spre Cluj cu maxim de interes. Vom urmari.

Mihai Ion Turcu pentru parlamentare TVR1 ar trebui sa faca gratuit

prezentarea ogertei partidelor. Este o problema de interes national.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 6 iunie 2016

Campanie atipic prezentata in media

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv