Pe facebook: A contesta fara moderatie

marți, 14 iunie 2016

A contesta fara moderatie

A contesta fara moderatie – 27 mai 2016

Smaranda Dobrescu

In Franta, opozitia fata de reforma Codului Muncii si ocuparea spatiilor de catre miscarea Nuit debout au confirmat refuzul unei viziuni privind politica sperantelor colective si parasirea acestora in gaura neagra electorala ce inghite ordinea sociala normala. Asistam oare in Franta si in alte multe parti la finalul unui ciclu marcat de revendicari din ce in ce mai modeste si niciodata satisfacute?
Amanarea sine die a aplicarii taxei Tobin (pe tranzactiile financiare), promisa de altfel in campania prezidentiala de catre Hollande este un exemplu tipic, desi limitele taxarii propuse si cerute cu insistenta erau minime
La noi, desi amintita uneori in programele partidelor, aceasta taxa este imediat uitata dupa alegeri, ca peste tot..

Contester sans modération

Par Pierre Rimbert (Le Monde diplomatique, mai 2016) // En France, l'opposition à la réforme du code du travail et l'occupation des places par le mouvement Nuit debout ont convergé dans le refus d'une vision étriquée de la politique :…

MONDE-DIPLOMATIQUE.FR

Alexandru Botu Bogatii cred ca li se ia, prin taxare, ceea ce aveau ca drept inalienabil, saracii accepta ca li se ia o parte din ce li se da. Cand si bogatilor li se va da ca sa li se ia, iar saracii vor avea ca drept natural ceea ce au, lucrurile se vor schimba. Adica, niciodata!...

Smaranda Dobrescu "French workers have shut down the country! More than 100,000 workers and young people protested in Paris and thousands more across the country, as workers went on a national strike against pro-business reforms that will leave many jobless and break down social rights of working people.
Motorways and bridges were blocked and flights delayed. Rolling strike by train drivers has brought disruption to regional and commuter rail services.Oil workers on strike have forced the closure of 3,000 gas stations, forcing the government to use its strategic oil reserves as a third of France's petrol stations are now running dry. Workers at nuclear plants also went on strike, causing outages at at least 11 power plants, nuclear power provides about 75% of the country's electricity.
Trade union representative Franck Barbay: "If we have to carry on, then we will. We are not pleased to have lose money but if it is to see this law overturned, then we'd have done what was right."'
teleSUR English

Poate ca socialistii de la guvernare din Franta sau din alte tari europene vor invata ceva..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 14 iunie 2016

A contesta fara moderatie

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv