Pe facebook: De ce ar trebui UK sa ramana in UE

vineri, 4 martie 2016

De ce ar trebui UK sa ramana in UE

De ce ar trebui UK sa ramana in UE – 23 februarie 2016

Smaranda Dobrescu

MI se pare curios faptul ca presedintele partidului paneuropean, Yannis Varoufakis, chiar dupa impunerile lui Cameron fata de restul tarilor europene considera ca ramanerea GB in cadrul UE ar reprezenta un castig al democratiei europene. Inclin sa cred ca nu cunosc eu toate amanuntele tratativelor, caci mi-ar face placere sa vad si eu in englezi niste lorzi ai valorilor europene din secolul trecut
"Neither withdrawing into the safe cocoon of the nation state, nor giving in to the disintegrating and anti-democratic EU, represent good options for Britain. So instead of seeing the referendum as a vote between these two options, and these two options alone, the UK needs a third option: to vote to stay in the European Union so that it can fight tooth and nail against the EU's anti-democratic institutions."

Why The UK Should Stay In The EU

Yanis Varoufakis In an interview with EUROPP's editor Stuart Brown, former Greek finance minister Yanis Varoufakis discusses the launch of his new 'Democra

SOCIALEUROPE.EU|DE YANIS VAROUFAKIS

Draghi Puterity Posibil ca Varoufakis doreste in UE o contrapondere la Germania. Cum Frantza pare sa nu ma ifie capabila sa joace un astfel de rol, el ii revine acum Marii Britanii.

Prospectiv A-z .
Ce fel de contrapondere, Draghi, teoretica?

Draghi Puterity Prospectiv A-z - bancara.

Prospectiv A-z .
Cand aud de astea, stau in banca mea, fie buna fie rea! emoticon wink

Banii din excedentul comercial german de acum sa fie ca flota germana pre-Razboiul I?

Alexandru Botu Albionul este destul de perfid, nu am spus-o eu. Speranta Doamnei Smaranda Dobrescu cum ca ar aduce un echilibru printr-un comportament de lorzi din secolul trecut nu prea are pe ce sa se bazeze. Ei nu dau sah Germaniei, Frantei ori altui stat din UE, ci la UE. Asta asa pare...

Draghi Puterity Nici eu nu mai regasesc prea mult din comportamentul lorzilor in politica "perfidului Albion" emoticon wink Si daca tot veni vorba, nici in societate.

Smaranda Dobrescu Alexandru, eu sunt foarte dezamagita de politica englezilor, si nu de ieri de azi. M-a mirat insa "ingenuitatea " lui YV marturisindu-si speranta ca englezii ar putea sa urmareasca si altceva decat propriile interese.

Alexandru Botu Doamna Smaranda Dobrescu,
Poate ca grecul, si el destul de smecher, spunand una a vrut sa razbata opusul. Cu noi, in mare masura, vad ca i-a reusit. Fie suntem cei naivi, fie prea receptivi si sensibili, fie, dar nu mai continui cu altele...

Prospectiv A-z .
Atentie la grecul asta cu daruri! Pe el il deposedeaza Tsipras de jucarie dar e capabil sa gandeasca la scheme continentale de capul lui?

Alexandru Botu Si eu m-am gandit la fel: n-a fost in stare de nimic bun pentru tara lui, doar de fitileli, si se crede invatatorul nostru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 4 martie 2016

De ce ar trebui UK sa ramana in UE

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv