Pe facebook: Republica Moldova, un stat esuat

marți, 9 februarie 2016

Republica Moldova, un stat esuat

Republica Moldova, un stat esuat – 28 ianuarie 2016

Gheorghe Gradinaru

"În primul rând, Republica Moldova nu ar fi trebuit să existe. Este în mod evident un stat artificial, apărut pe ruinele Uniunii Sovietice, fără identitate şi fără coeziune societală, fără proiect strategic şi fără resursele proprii necesare unui sistem de guvernare autonomă la nivel european, cel mai sărac şi mai înapoiat stat de pe continent, care se depopulează văzând cu ochii, creat pentru a rămâne asistat, dinspre Est sau dinspre Vest, pe toată durata existenţei lui;"

Republica Moldova, un stat eşuat. Vârful crizei abia urmează. Ce trebuie să facă România?

Puncte cheie: În primul rând, Republica Moldova nu ar fi trebuit să existe. Este în mod evident un stat artificial, apărut pe ruinele Uniunii

CONTRIBUTORS.RO

Recent, in RM s-a produs la scara mai mica acelasi lucru care s-a intamplat cu bancile romanesti in timpul CDR. Ciolos a conditionat 'ajutorul' de FMIzarea Moldovei, asa cum o facusera EUropenii cu Ucraina anterior.

Adica nicio vorba de ce a pus economiile romanesti de ambele parti ale Prutului pe butuci, FMIzarea este o cale sigura spre un succes pe care fratii mai incercati o propun acum si celorlalti.

"Pentru moment, mi-au plăcut poziţionările sobre, pozitive pe fond dar lipsite de efuziune şi de accente populiste ieftine ale preşedintelui şi prim-ministrului României, cu ocazia vizitei noului premier moldovean la Bucureşti. Pe termen scurt, România a formulat bine. Ajutăm, dar condiţionat de rezultate, de măsuri legislativ-administrative şi performanţe concrete ale guvernării."

Amintesc acum cum alta speranta a politicii romanesti, Aurescu, recomanda pentru R. Moldova un... MCV. Romania si tinerii din politica sunt exact unde s-a dorit: state semi/esuate si tineri care sunt dispusi s-o ia dela inceput, exact dela 'eliberarea de sub jugul...'

Smaranda Dobrescu Care sunt succesele obtinute de noi in urma "reformelor structurale" pe care liderii nostri le recomanda acum moldovenilor in pasul Doamnei Lagarde dansand cu indigenii cei micuti? Ne-a daunat sau ne-a ajutat in final neacordarea vizei Schengen si a perpetuarii unor rapoarte MCV negative? Daca ma gandesc la cele discutate ieri la FET as putea avansa prezumtia ca chiar o Moldova despartita pe criteriul pro si anti europeni/rusi, ar conveni ideii de tari mici lipsite de relevanta in sprijinul inclinarii balantelor marilor puteri in etape diferite de timp.

Prospectiv A-z Despre MCV, cu Adrian Severin:

"Noul Raport MCV: un nou abuz al birocrației europene și al cozilor de topor din România
Mai jos se găsește un articol excelent care spune aproape totul despre caracterul antidemocratic, antiromânesc și până la urmă antieuropean (căci sfidează valorile europene și prin aroganța sa jignitoare la adresa românilor alimentează reacții eurosceptice) al acestui Raport și al mecanismului ilegal (MCV) care l-a generat. Adaug că Raportul mai include și recomandarea aberantă ca Parlamentul să amendeze legislația referitoare la domeniul justiției "numai" în conformitate cu inițiativele autorității judiciare transmise prin intermediul Guvernului. Cu alte cuvinte, dincolo de faptul că i se interzice libertatea de exprimare a opiniilor, Parlamentului i se limitează și libertatea de a legifera, transferându-se, împotriva Costituției României, puteri legislative autorității judiciare iar Guvernului încredințându-i-se rolul de simplu poștaș între magistrați și "notariatul" parlamentar. Ceea ce este excesiv este derizoriu. Prin aceste excese inacceptabile și incalificabile, care insultă deopotrivă suveranitatea României și inteligența românilor, Raportul MCV devine irelevant. O irelevanță periculoasă pentru statutul european al României. De aceea un Parlament și un Guvern românesc demne de acest nume trebuie să îl denunțe imediat și cu fermitate."

http://m.luju.ro/dresajul-prin-mcv-de-la-agonie-la-extaz...

Dresajul prin MCV. De la agonie la extaz si invers Dresajul prin MCV.…

M.LUJU.RO|DE EXPERTVISION.RO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 9 februarie 2016

Republica Moldova, un stat esuat

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv