Il putem critica pe Foucault?

Il putem critica pe Foucault? – 26 ianuarie 2016

Smaranda Dobrescu a distribuit postarea publicată deAlexandru Racu.

 

Câte un bemol pe ici pe colo, dar cu siguranță merită citit:
"Foucault was highly attracted to economic liberalism: he saw in it the possibility of a form of governmentality that was much less normative and authoritarian than the socialist and communist left, which he saw as totally obsolete. He especially saw in neoliberalism a "much less bureaucratic" and "much less disciplinarian" form of politics than that offered by the postwar welfare state (…)
To his mind, the mechanisms of social assistance and social insurance, which he put on the same plane as the prison, the barracks, or the school, were indispensable institutions "for the exercise of power in modern societies." (…)
Along the same lines, when I read the philosopher Beatriz Preciado, who writes in Libération that "we're not going to cry over the end of the welfare state, because the welfare state is also the psychiatric hospital, the disability office, the prison, the patriarchal-colonial-heteronormative school," it makes me think that neoliberalism has done much more than transform our economy; it has profoundly reconfigured the social imagination of a certain "libertarian" left."

 

 

Can We Criticize Foucault? | Jacobin

Can We Criticize Foucault? Late in life, Michel Foucault developed a curious sympathy for neoliberalism. by Daniel Zamora Since his death in 1984, Michel Foucault's work has become a touchstone for the academic left worldwide. But in…

JACOBINMAG.COM

 

Prospectiv A-z Nu-s un cititor de Foucault, dar stiu destul sa-i recunosc cateva miscari si mai ales ecouri in discursul altora.

Acestea fiind precizate am sa remarc un alt fapt: Cam la acelasi timp, unii prin State incepeau sa se sature si ei de Stanga/Democrati si virand catre Dreapta/Republicani aveau sa ajunga neoconservatorii pe care ii stim azi.

Mai aproape de casa, cred ca insisi propaganditii PCRului au cunoscut un recul ideologic, care la randu-i a generat si mai multa obtuzitate dela varful static (Tezele din Iulie etc.).

Cumva declinul Stangii a inceput odata cu penetrarea establishmentului de catre vocile pana la un moment dat contestatare? Perspectiva analitica aici ar fi una de tip 'population ecology' si s-ar uita la transformarea elitei intelectuale pe ansamblu. Intrebarea de 1000euro devine: Este neolibearlismul ultima statie a istoriei? Mai mult, ce anume a facut ca neoliberalismul sa fie continuarea lui 'welfare state', un accident sau natura relatiei noastre cu complexitatea, mediata de tehnologie?

Sa revin la text, plin de ocazii de reflectie, ca urmatorul pasaj:

*******This logic, which redefined the social question on both sides — on both the Right and on the Left — as a conflict between two factions of the proletariat, rather than between capital and labor, is something that needs to be examined. On the Right, the aim was to limit the social rights of the "surplus population" (surnuméraires) by mobilizing the "workers" (actifs) against them, and on the Left it was about mobilizing the "surplus population" against the embourgeoisement of the "workers." Both sides, then, accept the centrality of the factions "excluded" from the stable workforce, at the expense of the "workers."******

Interesant epitet, cei care-s pe dinafara sunt numiti in franceza 'surplus de populatie'--in engleza, 'redundanti'. Prin polarizarea dintre surplus si activi, propagandistii celor 1% au asmutit pe cei 99%, unii impotriva altora. In Romania, Basescu si agit-propii sai asmuteau romani impotriva romanilor (bugetari, batrani, copii, bolnavi versus...).

 

Smaranda Dobrescu Sunt destule paradoxuri legate de filosof: pe de o parte acesta, in virtutea unei inertii ante 1970 este considerat de stanga franceza ca o figura emblematica de neatins a stangii democrate; pe de alta parte prin pozitiile sale impotriva etatismului si dorinta manifestata de dezetatizarea societatii franceze, incadrandu-se astfel in curentul anti Welfare State, el poate fi considerat drept un precursor al teoriei Blair-Schroder "A treia cale" (Colin Gordon). Este adevarat ca in anii 2000 aproape toti social democratii am fost atrasi de aceasta noua ideologie, fermecati de ideea obtinerii eficientei economice pastrand redistribuirea proprie modelului social democrat. Ne-am revenit in simtiri dupa 4-5 ani de punere in aplicare in GB si in Germania a noilor masuri. Foucault nu a mai avut timp sa realizeze alunecarea rapida in neoliberalism a acestei politici a "stangii"
Fara sa fiu o adepta inflacarata a lui Foucault accept avand in vedere sinceritatea si convingerea cu care filosofii politici isi nuanteaza periodic convingerile, ca apropierea sa de neoliberalism a avut in vedere ca de pe aceste pozitii sa poata purcede intelectualitatea franceza la reinventarea stangii. Din pacate reinventarea stangii dorita si incercata intens in ultimii ani s-a dovedit ineficienta dat fiind cel putin in Europa conglomeratul care aduna laolalta oameni ai stangii si ai dreptei neoliberale, extremisti si populisti de ambe aripi, in eforturi comune de a se concura in cadrul unei uniuni monetare incapabila sa faca fata globalizarii cu eterogenitatea actuala de dezvoltare si resurse ale diferitelor state.

 

Prospectiv A-z  "in virtutea unei inertii ante 1970 este considerat de stanga franceza ca o figura emblematica de neatins a stangii democrate" Ar trebui un Racovita sa exploreze un pic 'inertia' cu pricina!

 

Alexandru Botu In timp ce extremele par a se bate pe viata si pe moarte, unii strang tot ce se poate, lasandu-i pe toti, fara jena si remuscari, in fundul gol. Filozofii si doctrinarii economici ai zilelor noastre sunt lasati sa se "joace" si sa discute despre "sexul ingerilor", caci nu doctrinele lor se aplica pentru a redresa, asigura solutii multumitoare, ci alte planuri care doar se aplica, nu se discuta.

 

Prospectiv A-z  Domnule Botu, sper ca nu gasiti rolul filozofilor total neimportant. Majoritatea, prin galceava lor, ascund problemele reale. Exista totusi o minoritate interesata de mai binele comun. Pana la urma, toti sunt importanti, primii pentru 1%, ceilalti pentru 99%.

Socul postarii d-nei Dobrescu vine din faptul ca cei mai multi de Stanga il cred inca pe Foucault ca fiind unul de-al lor. Adica in loc sa-l vada ca masina de zgomote ce este, il mentin in calendarul sfintilor.

 

Alexandru Botu Interventia mea necesita o clarificare din partea dumneavoastra, Domnule Prospectiv A-z, binevenita. Nu eu neg rolul filozofilor, al ganditorilor de doctrine, ci realitatea, care nu prea tine cont de ceea ce propun ei, sau ca sa fiu mai corect, tine cont din ce in ce mai putin. Nici nu apuca ei sa consolideze un concept pentru implementare, cand conditiile concrete nu mai permit aplicarea acelui concept. Pare ca singurele lucruri serioase care ar mai putea veni de la filozofi nu ar fi cele prospective, ci analizele post mortem. Este ca si cand intamplarea ar fi cea care conduce jocurile, nu ratiunea, ceea ce stim cu totii ca nu este asa.
Ba chiar unii din ei, precum acest Foucault, care are acelasi nume cu al unui savant ce a studiat pendulul, isi schimba opiniile destul de rapid (fara a pendula, ceea ce ar fi fost accceptabil pentru cunoasterea unei realitati complexe si instabile), pentru "a se adapta".

 

Smaranda Dobrescu In "Marea Transformare" a lui Polanyi vedem ca socialismul acestuia imbraca haina statului bunastarii care protejeaza clasa muncitorilor de excesele pietei. Foucault se pare ca avea o aversiune totala fata de stat, cel putin in perioada descrisa de autorul cartii. Traditional, cetatenii unui stat mic vad in stat ultimul lor aparator si au asteptari pe masura de la acesta.La fel ca si cetatenii defavorizati ai oricarui stat.
Foucault vede rolul stangii in combaterea saraciei, prin asigurarea unui venit minim de subzistenta pentru orice cetatean si nu prin combaterea inegalitatilor din societate care in afara de rezultatul scontat al manifestarii unei societati inclusive bazate pe echitate are avantajul ca poate scoate capitalismul dintr-o criza ce i-ar putea fi fatala ca sistem. Desigur, Piketty este cel care a vazut cel mai clar si a tratat in consecinta inegalitatile din societate si implicit saracia; e adevarat a facut-o si pentru ca a apucat sa vada mai clar datorita ultimei crize mondiale efectele polarizarii societatii.
IN beneficiul lui Foucault ramane fara doar si poate sustinerea de catre acesta a ideii de libertate individuala, foarte necesara a fi sustinuta se pare in Franta anilor `70.. Echitatea sociala, conditie a societatii coezive a intuit-o insa mai bine Polanyi. De aceea si capitalismul vazut de acesta era de tip 'luminat"
Foucault atent la libertatea individuala a neglijat in anumite rationamente se pare faramitarea interesului statului si disiparea acestuia catre individ si nu spre grupe specifice de indivizi cu nevoi speciale.

 

Prospectiv A-z  Aici este vorba de mult mai mult decat subiectul nostru in discutie, dar gasesc potrivita descrierea efectelor sociale ale postmodernismului si pozitia lui Foucault in toata povestea.

https://youtu.be/pYnpcnlnsmA

 

Smaranda Dobrescu "The Christian suspects that Foucault was doing something similar. For although he sought to demolish Enlightenment idols, he seems in the end to have slid into a form of self-deification, in which care and devotion were lavished on the self rather than on the Creator. His mentor, Nietzsche, was frank about his own idolatry. 'Let me reveal my heart to you entirely, my friends: if there were gods, how could I endure not to be a god? Hence there are no gods.' For Nietzsche God was a rival, an impediment to his own autonomy. God must be killed if the individual self was to reign.[12] For Foucault the situation was more poignant. His life was devoted not to killing God, but to filling the terrible vacuum left by God's apparent death. His idolatry, like that of the people of Athens in Acts 17, probably arose as much from ignorance and a deep sense of emptiness as from the desire to be autonomous."
http://www.jubilee-centre.org/michel-foucalt-and.../

 

 

Michel Foucault and postmodern atheism: life after the death of God…

JUBILEE-CENTRE.ORG

Mihai Ion Turcu Vreau sa "rezolv" problema sexului ingerilor, fara exceptie sunt barbati, iata:

 

Smaranda Dobrescu Excelenta fotografie! Mi-ar placea sa cred ca nu are legatura cu gandurile noastre despre Foucault. E drept ca pentru a defini si a epuiza problema "Foucault" am avea nevoie de vreo 3 decenii.. ca si pentru ingeri..

 

Mihai Ion Turcu Este modul meu de a incerca sa fiu simpatic.... (Tabloul este ce numesc "o porcarie" manierista, bine executata in stilul epocii, grandilocvent, decorativ si fara suflet,

 

Smaranda Dobrescu Apreciez intocmai intentia. Efect pe masura ! 

· 

Mihai Ion Turcu Privind filozofii, mai abstract decat ce produc ei este doar ce produc matematicienii, ce produc cand sunt creatori de sistem, propun o paradigma si demonstreaza o modalitate de a ordona gandirea in sensul obiectului filozofiei, potrivit paradigmei mpropuse. Filozofia este o latura a modului uman de a fi. Statul are importanta lui in raport cu grupul uman care genereaza stat, nu este o realitate in sine si un mod de raportare intre oameni intermediat de o institutie creata pentru sistematizarea raporturilor reale si necesare intre convivi organizati. Polonezii fac foarte bine, in idee cel putin.

 

Smaranda Dobrescu

 

As numi daca-mi permiteti aceasta ultima saptamana, "Saptamana Foucault". Am evocat cateva aspecte contradictorii ale filosofiei sale, am amintit despre unele inconsecvente si chiar despre perceptia subiectiva a sa de catre marele public. Pe undeva am senzatia ca am comis o mica nedreptate fata de el, omul bantuit de influente si indoieli carora a incercat sa le faca fata cat a putut el mai bine. Asa ca,in compensatie imi amintesc si de un panseu luminos al sau:
What strikes me is the fact that in our society, art has become something which is related only to objects and not to individuals, or to life. That art is something which is specialized or which is done by experts who are artists. But couldn't everyone's life become a work of art? Why should the lamp or the house be an art object, but not our life?

 

Alexandru Botu Inteleg ca discutiile intr-o anumita perioada de timp, chiar si fara premeditare, ar putea concentra atentia pe diferite subiecte majore, ceea ce ar fi minunat.

 

Smaranda Dobrescu Nadajduim cu totii..

Mihai Ion Turcu Obiectele pe care le generam au sens doar in relatie cu viata noastra , cand viata celor care le-au generat este de mult apusa, obiectele lor pastreaza amprenta vietrii lor. Este o tema in filozofia restaurarii. Cat din uzura prin folosirea unui obiect istoric se cere indepartata si ce se cere completat daca lipseste, ideea fiind ca obiectul are istorie proprie conexa utilizarii sale de catre oamenii reali care l-au folosit. Istalienii sunt de parere ca obiectele trebuie doar bine conservate nu refacute. Detasat de viata oamenilor artefactul este fara sens. Obiectiv se reintegreaza treptat ca material in natura. O alta problema, am sustinut candva o comunicare la un congres intens discutata, este daca conservam forma sau substanta obiectelor.Exista obiecte formate intr-o substanta inconsistenta cum ar fi nisipul, ce conservam? Ce conservam dintr-o biserica din lemn ? Exista metode care permit pietrificarea lemnului. Pietrificam lemnul sau inlocuim lemnul pe masura degradarii prezervand forma ? prin substanta lor obiectele nu sunt vesnice.

 

Smaranda Dobrescu Ar rezulta ca obiectele fara valoare de intrebuintare nu sunt importante. Valoare de intrebuintare, ca sa extindem putin ideea au si operele de arta care aduc satisfactii estetice in viata omului, cu nimic mai prejos decat un cuptor cu microunde, de exemplu, util la randul sau. Din acest punct ar trebui probabil sa definim niste criterii de incadrare in arta si implicit de motivatie a restaurarii in timp.Cine o va face si pe cine va defavoriza?

 

Eugénia Paraschiv Cu întrebarea/ările dvs.(Exista obiecte formate intr-o substanta inconsistenta cum ar fi nisipul, ce conservam? ), domnule Mihai Ion Turcu, mi-ați amintit de întrebările pe care și le punea Eminescu,Inconsistența nisipului și "modelarea" intermediară a lopeții în forma indirectă și apoi finală a piramidei.Numa" bine m-au fascinat și mi-au hrănit căutările prin gimnaziu...

 

Mihai Ion Turcu Conservarea restaurarea de muzeu conserva informatie inglobata in artefacte, unele fara utilitate practica, cu utilitate simbolica candva, daca este posibil impreuna cu materia formata. Asistam prezent la masive distrugeri in Orientul Apropiat, sunt distruse ruinele antice. Informatia este conservata, fotografii desene specializate, filme. Obiectele dispar. Obiectele erau "inca vii".