Pe facebook: Un suporter al lui Donald Trump si-a propus sa arda de viu un om de culoare

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Un suporter al lui Donald Trump si-a propus sa arda de viu un om de culoare

Un suporter al lui Donald Trump si-a propus sa arda de viu un om de culoare.. – 16 decembrie 2015

Smaranda Dobrescu

Se intampla in America secolului 21 in prezenta lui Donald Trump si urmare incitarilor sale la discriminare:
"Last night during a pre-debate rally in Las Vegas, Donald Trump supporters assailed Black Lives Matter protesters. While security forcibly removed the protesters from the event, Donald Trump's supporters were reportedly heard shouting racial slurs. One of Trump's most enthusiastic backers was even heard yelling that one of the protesters, an African-American man, should be burned alive:"

Donald Trump supporter wants to burn a black man alive: "Light the motherf**ker on fire"

The horror at a Trump rally in Las Vegas last night has been nurtured by Fox News for years

SALON.COM|DE CHAUNCEY DEVEGA

Gavrila Ch n-ar fi cazul ca ambasadorul Romaniei sa intervina la Casa Alba?

Smaranda Dobrescu Sau daca el nu indrazneste, sa intervenim noi, micul grup FB nu prea favorabil lui Donald? emoticon smile

Gavrila Ch chiar si ciobanii, ca oile sunt in vacanta.

Smaranda Dobrescu Un comentator ieri la o televiziune se mira ca dupa demonstratia de forta in strada de ieri, nu s-a creat un guvern al ciobanilor.

Gavrila Ch nimic nu ne-ar mai surprinde/viata imita 'arta'

Smaranda Dobrescu Acum, fara gluma si fara legatura cu Donald Trump, asemenea legi precum cea cu cainii ciobanesti si cu interzisul pasunatului in timpul iernii par a fi rezultatul unui mic lobby eficient incheiat cu ceva parlamentari la umbra stanei.

Gavrila Ch 'branza'i pe bani'

Smaranda Dobrescu Si apoi, mai putini caini vor conduce la situatia de mai putine oi(ajunse mic dejun la lupi) si ca atare exporturile noastre de miei, blana, branza, in special catre arabi nu vor mai deranja fermierii altor tari "cu traditie si vocatie de exportator" Asta, asa , la limita unui rationament familiar.

Gavrila Ch arata putin a 'lumea e in razboi si Romania se piaptana'

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Un suporter al lui Donald Trump si-a propus sa arda de viu un om de culoare

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv