Pe facebook: Motorul franco-german al UE, gripat de neputinta

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Motorul franco-german al UE, gripat de neputinta

Motorul franco-german al UE gripat de neputinta – 8 octombrie 2015

Smaranda Dobrescu

Depasiti in mare masura de evenimente, Merkel si Hollande simt nevoia unei solidaritati crescute in Europa si ceea ce se cheama "mai multa Europa". In urma cu cateva luni, solidaritatea europeana cu Grecia fusese parca la cote negative.
"Merkel și Hollande par a cere o singură guvernanță europeană, în care decidenții primordiali să fie germani și francezi, federalizându-și interesele Europei."

Motorul franco-german al UE gripat de neputință

Presa europeană a comparat apariția împreună a lui Hollande și Merkel din Parlamentul European cu intervenţia istorică împreună a fostului președinte german Helmuth Khol și a fostului șef al statului german François Mitterrand de acum…

COTIDIANUL.RO

Mihai Ion Turcu Mai multa Europa insemneaza exact opusul lui mai multa Germania si Franta.

Smaranda Dobrescu "Mai multa Europa"", echivalent cu "mai multa integrare" inseamna in afara institutiilor centralizate si a unui Parlament unic, cedarea atributelor de suveranitate ale tarilor catre nivelul superior. Statutul aparent egal al statelor va fi insa repede ierarhizat de inegalitatile de dezvoltare economica . Ca sa nu se intample acest lucru ar trebui armonizare pe sistemele de asigurari sociale, salarizare, investitii preponderente in dezvoltare/ cercetare pentru tarile mai sarace, etc. Va dura ani de zile negocierea si armonizarea. Federalizarea trebuia demarata de mult timp si atunci ar fi avut o sansa buna UE. Acum, desi il doresc, ma indoiesc asupra viitorului comun al tarilor Europei.

Alexandru Botu Mai multa Europa inseamna nimic, de fapt inseamna ca nu mai este nimic de facut in proiectul actual. Despre unul viitor, cu experienta de acum, ar trebui sa vorbeasca altii. Cel putin mai frumosi, ca sa nu fiu extrem de caustic.

Mihai Ion Turcu Intelegem ca SUA preseaza EU in sensul infaptuirii federalizarii actualei confederatii de state "suverane". Care ar fi interesul SUA ? UE , asa cum este , n-a realizat nici pedeparte omogenitatea care sa faca posibila federalizarea, exista diversitati si adversitati istorice plus o imposibila acceptare de catre Franta si Anglia a rolului hegemonic al Germaniei si in fapt relatii concurentiale intre toate statele europene inca suverane. Statele europene suverane sunt rezultatul unei istorii de nesfarsita confruntare intre ele, intre Franta, Anglia si Germania in special. Dar exista o presiune considerabila asupra statelor europene si confederatiei a marilor blocuri , american, rus si asiatic, la care in forma actuala Europa nu rezista, cu atat mai mult cu cat a avut proasta inspiratie de a se demilitariza si pune in dependenta de forta militara SUA. Stricto sensu UE este vasala SUA. Nu poate fi vasala si concurenta in acelasi timp. Fostul ambasador al Romaniei la Berna spunea ieri (Realitatea TV) ca Elvetia nu respinde aderarea la UE dar o amana pina cand UE in ansamblul ei va fi la nivelul Elvetiei. Cand UE va fi la nivelul elvetiei nu va exista vre-o problema pentru federalizarea UE, pina acolo este cale lunga si accidentata, lipsa de mare concept si vointa politica, cu sansa de a emerge in conditiile unei confederatii care sa-si respecte principiile, ceea ce se intampla doar formal.

Smaranda Dobrescu "Viziunea federalistă reclamă doua precondiţii. Prima, orice contract de asigurare trebuie să fie semnat în afara oricărei urme de ignoranţă: nu ai putea include solidaritatea în planul de asigurare a unei clădiri dacă casa respectivă este deja în flăcări. Ar fi posibil eventual să se rezolve asimetria actuală dintre ţările din nord şi cele din sud prin identificarea şi izolarea problemelor moştenite din trecut, pentru a se putea confrunta cu ele; este un lucru complex, dar fezabil.
În al doilea rând, şi în principal, ţările care împart acelaşi acoperiş trebuie să aibe legi comune pentru a se limita hazardul moral."
http://blog.prospectiv.org/.../datoriile-suverane-si...

Grupul Prospectiv™ : Datoriile suverane si sansele Europei

BLOG.PROSPECTIV.ORG|DE SMARANDA DOBRESCU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Motorul franco-german al UE, gripat de neputinta

Motorul franco-german al UE gripat de neputinta – 8 octombrie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv