duminică, 11 ianuarie 2015

Putin, neoconii si marea iluzie



Putin, neoconii si marea iluzie – 23 decembrie 2014

Prospectiv A-z.

http://www.nytimes.com/2014/12/22/opinion/paul-krugman-putin-neocons-and-the-great-illusion.html
.Reality Based Flyover Country Yesterday
The neocons learned several things from the Iraq debacle. First, in the United States of Amnesia, there is no political penalty for deliberately lying to the public about weapons which didn't exist in order to justify a totally unjustified war that will ultimately cost not $800 billion but three times that when all costs, including disabilty costs are included (see Stiglitz). And of course this three trillion dollar debacle was a financial bonanza for Halliburton and a thousand or so revolving door defense and security contractors cashing in. If you think any of the neo-con hustlers who foisted this debacle on America are bothered by destabilizing an entire region, wrecking a country, empowering Iran, causing the displacement to date of over a million people, well, you would be wrong. It is impossible to be too cynical about the motivations of this bunch.
They just turn on their propaganda arm, blame the whole thing on Obama, and get ready to do it all over again.
Grossness54 West Palm Beach, FL Yesterday
War? Conquest? They've been called many things over many years, but for what should be considered the ultimate statement on the subject, leave it to a man who knew it well - better, if we've any luck, than 99-plus per cent of us in this country ever will:
"War is just a racket. There are only two things we should fight for. One is the defense of our homes and the other is the Bill of Rights. War for any other reason is simply a racket.
It may seem odd for me, a military man to adopt such a comparison. Truthfulness compels me to. I spent thirty-three years ad four months in active military service as a member of this country's most agile military force, the Marine Corps. I served in all commissioned ranks from Second Lieutenant to Major-General. And during that period, I spent most of my time being a high class muscle-man for Big Business, for Wall Street and for the Bankers.
I suspected I was just part of a racket at the time. Now I am sure of it. Like all the members of the military profession, I never had a thought of my own until I left the service. My mental faculties remained in suspended animation while I obeyed the orders of higher-ups. This is typical of everyone in the military service..." - General Smedley Darlington Butler, USMC (Ret.), two-time Medal of Honor winner and the man who exposed a plot by far-right-wing business interests to stage a coup to topple the administration of President Franklin D. Roosevelt, from a speech that same year, 1933.
There is still a powerful political faction in America that hasn’t learned this lesson.
nytimes.com|De Paul Krugman
Alexandru Botu Lectiile istoriei nu pun impreuna "binele opus raului" si "eficienta contra pierderilor", dar le folosesc ca argumente ponderabile. Eu nu cred ca invingatorul pierde in razboaiele actuale, decat in masura in care vrea sa se vada pierderea si sa ascunda castigurile. Chiar asa, lumea sa fie condusa, prin excelenta, de prostie?
Cristi Pantelimon Ideea articolului rămâne valabilă. Dar poate că problema e în altă parte. Poate că America nu mai poate câştiga (pierde?) decât prin intermediul războiului. Ceea ce ar fi tragic pentru ea. Între timp, China ţese mii de fire de mătase în jurul lumii...
Ionel Iani Velciov Domnule Alexandru Botu, nativ omul este prost dar se cultiva, este egoist dar invata darnicia, este fara simtul proprietatii dar invata stapanirea materiala, este razboinic pentru hrana dar invata sa fie razboinic pentru placere endorfinica, este vanator dar invata sa fie si agricultor ... Tinand cont de acestea putem sa plasam fiecare lider undeva pe asemenea scari, de asemenea si popoarele le putem evalua si plasa ... Deci, daca majoritatea lumii este plasata mai aproape de prostie pe scara prostie-desteptaciune, raspunsul este: Da, lumea este condusa mai mult de prostie ...
Smaranda Dobrescu Paul Krugman, a declarat in urma cu trei ani ca Statele Unite au nevoie de o suma de bani echivalenta cu cea cheltuita in al Doilea Razboi Mondial pentru a-si rezolva problemele economice cu care se confrunta.
Krugman nu este la prima paralela de asemenea anvergura pe care o face la nivel declarativ. Acesta a scris intr-un editorial cam in aceeasi perioada ca ultima data cand Germania a apelat la un program de austeritate, a fost un moment favorabil pentru venirea la putere a lui Adolf Hitler,. "Acum, nu vreau sa spun ca ma astept sa se intample ceva atat de rau in Europa secolului al XXI-lea. Dar exista o mare prapastie intre ceea ce are nevoie moneda euro pentru a supravietui si ceea ce liderii europeni intentioneaza sa faca, sau cel putin ceea ce discuta. Dat fiind faptul ca exista aceasta prapastie, e greu de gasit motive pentru optimism", spune Krugman
Economistul a avertizat ca o posibila ruptura in interiorul Uniunii Europene ar putea avea un efect devastator asupra recuperarii economice a Americii, efect similar Marii Depresiunii din 1931, cand cea mai mare banca din Austria - Creditanstalt - a recunoscut ca este in faliment.
Jurnalul National, 30 sept.2011.
S.D  Exista destui teoreticieni care considera ca un razboi indiferent cu cine si in ce scop ar putea scoate o natiune din criza invocand santurile propuse de Keynes sa fie sapate pentru cresterea PIB. (In paralel se exemplifica si Canalul lui Ceausescu, care lipsit de utilitate a crescut totusi PIB-ul.) Keynes insa, daca nu gresesc a propus saparea santurilor pentru a echilibra rata somajului inainte de a reduce pe cat posivbil inflatia in situatii de criza.
Preda Mihailescu Cateodata ma consolez cu gandul ca ei sunt multi si destepti, totusi eu stiu un lucru simplu: bine nu va fi, dar va fi ALTFEL!
A.B  Domnule Ionel Iani Velciov ati reusit sa ma luminati, dar nu indeajuns pentru a ma convinge ca lumea "este condusa mai mult de prostie" si am sa va spun si de ce:
1.Nu-mi place deloc o astfel de situatie;
2.Unele persoane care incearca sa ascunda, combata conspiratiile folosesc prostia ca singura explicatie pentru tot ceea ce se intampla in spatele cortinelor. Mai ales pentru ceea ce are o logica idestructibila. Inca ma mai feresc si de aceasta "fatalitate".
S.D  Si la urma urmelor, chiar Krugman recunoaste:"The truth, however, is that war really, really doesn’t pay. The Iraq
venture clearly ended up weakening the U.S. position in the world, while costing more than $800 billion in direct spending and much more in indirect ways"
Octavian Lupu SUA sunt precum scorpionul din fabula: pur și simplu nu de pot stăpâni.
S.D  Si totusi , la a doua citire mi se pare ca articolul e cam ambiguu, ca eminentul economist nu poate nega faptul ca un razboi ar aduce un oarece reviriment economic, dar totusi ceva il tine in


2 comentarii:

Dr. Mihai Ion Turcu - Man, univ.em. spunea...

In perioade lungi de pace politicu se birocratizeaza. Birocratiie sunt sterotipice, reproductive nu creatoare, preocupate de propria reproducere si expansiune, si de un buget pe seama caruia sa traiasca confortabil si sigur.Fatadele politice sunt mijloace nu continut, dinamica devine carusel,si mai depind de niste mari finantatori indifernti politic, care au interese economice si sunt puternicii epocii cata vreme afaceile lor subzista si subzista daca au guvernul potrivit in momentul potrivit.Razboiul clasic, clausewitzian presupune o concurenta pentru un bun indivizibil si un calcul privind sansele de castig si pierderile. Daca pierderile sunt mai mari decat castigul nu se ajunge la razboi. In razboaiee actuale, asimetrice, interesatii puternici profita de un confict loca, pe care-l intretin sau initiaza, pierd putin si castiga cu siguranta ceva.Razboaiele intre marile puteri acuma sunt jocuri cu suma nula.Cei care pierd sunt cei pe capul carora se consuma hartuiala dintre puternici privind resurse sau pozitii stretegice in raport cu resursele.Asimetricii au inventat si ei ceva -terorismul, iaftin si cu unele efect in plan politic.In masura in care exista echiibrul puterior se pastreaza spatiu pentru tratative, unee surprinzatoare prin cinismul lor.Democratiie care limiteaza puterea statului si implica cetatenii cel putin in ritualul alegerilor, astfe incit cetaenii nu sunt complet lipsiti de putere, doar ca indiferen ce voteaza nu ei conduc ci o oarercare structura de partid birocratizata,care guverneaza dupa niste reguli un sistem social structurat care functioneaza in propria inertie.In momentele de defect a acestei functionari se face ape la personalitati creditate ca providentiale, care suspenda temporar rutina si inoveaza in cazul fericit sau doar socheaza cu urmarie experimentate din plin in secolul XX.

Anonim spunea...

1) Foarte bune observatii (sociologice) despre birocratie, aceasta pecingine care a coplesit multe sisteme cu greutatea-i.

2) "Daca pierderile sunt mai mari decat castigul nu se ajunge la razboi." Nu-i chiar asa, a se vedea Primul Razboi Mondial.

3) Excelente idei despre razboaiele asimetrice de acum.

4) Remarcabila aducerea impreuna a acestor 3 elemente de mai sus, birocratie, razboi respectiv, razboi asimetric. As completa doar cu credinta birocratiilor in extinderea puterii/controlului lor dincolo de cadrul lor de functionare, ocazie sa-si franga gatul, si al nostru odata cu ele.