Rege vs. președinte- o dezbatere inactuală

Rege vs. președinte- o dezbatere inactuală – 1 ianuarie 2015
Stefan Kovacs
--------------------------------------------------
La momentul venirii lui Carol I-ul pe tron, Europa era un continent al monarhiilor. La sfârșitul secolului XIX- deja Franța republicană își stabilise un solid cap de pod.În 1910 Manuel al II-lea al Portugaliei abdică și Portugalia devine republică. La sfârșitul primului mondial monarhia Europeană era deja un subiect trecut. WIlhelm al II-lea al Germaniei își distrusese țara și era exilat în Olanda, Nicolai al II-lea era su arest și avea să fie împușcat (pentru prostie) în 1918, Carol I-ul- ultimul Habsburg- plecase și el în exil. Puterile învingătoare- care aveau și ei 2 regi în componență- pe cel al Italiei și cel al Marii Britanii- nu s-au grăbit să pună la loc monarhii în statele învinse- obsedate atât de noua politică wilsoniană cât și de manifestările din Rusia.
În perioada interbelică îl vedem pe Alfonso al XII-lea al Spaniei abdicând și Spania devenind și ea republică. Ataturk ia locul ultimului sultan și Turcia deine și ea republică. După 1944 cad precum popicele Iugoslavia, Bulgaria, Albania și România- trecând toate spre forma de organizare republicană.
O întrebare relativ logică este- De Ce ? Lăsând deoparte diversele localizări IMperiul AUstriac era un factor de stabilitate în regiune. Refuzul categoric al aliaților de a lăsa un Habsburg pe tron deja începe să fie un pic cam ciudat. La fel ca acceptul devenirii Germaniei într-o republică.
Începutul de secol XXI ne arată două fenomene oarecum înrudite- o disoluție a Credinței- legată de o propagandă contra-religioasă masivă (inclusiv la noi în țară) și o disoluție mai lentă- dar destul de vizibilă- a sistemului monarhic. Acolo unde Spania ar putea re-deveni republică în câțiva ani (toate sondajele au arătat un respect deosebit pentru Juan Carlos I-ul- nu și pentru ideea de monarhie- iar susținătorii lui Juan Carlos- proveniți dintre aliații franchiștilor- îmbătrânesc și se sting), Belgia e amenințată între împărțirea între o Franță republicană și o Olandă incertă iar presupusa revenire la monarhie în Bulgaria, Rusia și ROmânia s-a dovedit a fi doar un flop.
Pentru România situația este destul de ciudată. Pe de o parte avem un rege cu suficiente merite personale (23 August, lupta contra sistemului comunist, ambasador necondiționat pentru România) care ar binemerita de la țară- dar are o vârstă foarte înaintată (96 de ani) și o succesiune cam nesemnificativă. România ar fi mult mai câștigată- dacă își dorește forma monarhică de stat- să apeleze la unul din copiii lui Juan Carlos sau la nepotul reginei ANgliei - Henri (prințul Charles- cu toată susținerea pentru România- e cam în vârstă și cam implicat în scandaluri). În Ardeal e deja plin de o aristocrație maghiară cu drepturi cel puțin ciudate- acordate într-un mod la fel de ciudat (sunt chiar curios dacă diverșii conți și grofi care se expun la noi au aceleași privilegii și în Ungaria lui Orban). Un viitor suveran n-ar trebui să fie ”voievodul care să ne unească și să aibă grijă de noi” (cum am auzit o părere pe-aici) din simplul motiv că nu mai avem nevoie de oameni indispensabili (e plin în cimitire) ci de persoane respectabile, cu bun simț, adepte ale monarhiei constituționale. ”Experiența” lui Carol al II-lea ar trebui să umple o viitoare Constituție monarhică cu capitole de gen ”Așa nu”.
Pe termen mediu și lung o monarhie n-ar fi bine privită de SUA_ țară eminamente republicană. Investitorii ar putea fi atrași numai după ce țara s-ar stabiliza- asta însemnând 20-30 de ani. Ar trebui urmărită camarila existentă deja (poate că și asta ar conta în alegerea altei case regale) pentru a nu degenera într-o clasă mai rea ca baronii de azi.
Faptul că România este profund divizată - apropo de ultimii 2 președinți- constituie o problemă de credibilitate și de atitudine pentru forțele politice care au promovat respectivii președinți la putere. Ultima realizare cu ”diaspora” este totalmente nesemnificativă pentru că diaspora nu este România și nici nu poate înlocui activitatea cetățenilor români.

 Mihai Ion Turcu Dinastia regala a Romaniei are nenorocu de a fi in mod repetat deherescenta. In acest moment se pare ca definitiv. Deosebirea dintre un rege si un presedinte este ca primul se naste si creste spre a fi rege, o persoana intr-o pozitie unica de mare prestigiu si reponsabiitate. Nu se naste cineva spre a fi presedinte ci ajunge presedinte sutinut de un partid politic de care ramane dependent si fata de care pastreaza obligatii. Romania trece printr-o grava criza de identitate si prestigiu. Un monarh dintr-o dinastie europeana autentica, domnitoare, ar putea reguariza viata politica printr-un factor cu exceptionalitate incontestabila, fie si numai ca autoritate simboica. Regalitatea prezinta riscuri, la fe presedintiie, cu avantaju ca presedintii pot fi depusi, regii mai greu, nefind substituibii. Printul Harry ar fi repede acceptat ca suveran, dar de ce sa dorim acetui tanar simpatic o sarcina ingrata, pe care aproape sigur n-ar acepta-o. Regee Romaniei nu creaza nobili. In Romania uzu titurilor nobiliare a fost permis numai nobililor creati de suverani straini. Exceptie cel de "principe" pentru descendentii din fosti domnitori ai Tarii Romanesti si Moldovei. Paradoxal s-a uitat abolirea statutuui nobiiar al nobililor transivaneni. Insumi avand acendenta nobiiara, sunt tota i mpotriva introducerii distinctiilor nobiliare. fara a fi impotriva evocarii lor ca fapt istoric si de cultura.

 Ionel Iani Velciov Sunt trei mari subiecte de discutat ... 1) monarhie vs republica ...2 ) actuala casa vs alta casa regala ... si 3) monarhie absoluta vs monarhie reprezentativa .....

  Stefan Kovacs Domnule Velciov- eu am ”început” o discuție. Evident că principala problemă este întrebarea cât ar susține un cetățean din România anului 2015 monarhia și de ce. Monarhiștii noștri nu cred că depășesc 15% din populație- așa cu mari exagerări. Personal- ca om născut și crescut în Republică n-am mari tandrețuri vs. monarhie- pur și simplu pentru că n-am avut ocazia să trăiesc sub respectivul regim și nu realizez foarte bine ce ar putea să-mi ofere.

  Mihai Ion Turcu Monarhia "absoluta" nu intre in discutie. Avem modeul monarhiior constitutionale nord-europene si britanica. Romanii nu au antecedent istoric republican. Republicie au pornit de la comune urbane retranse cu democratie directa.Noi nu avem trecut de civiizatie urbana, suntem un popor de tarani.Statee agrare au generat principate patrimoniale.De atfel observam ca repubica noastra a tins recurent spre dictatura. Repubicie genereaza dictaturi.Punerea acum a probemei formei de stat, in ideea unei decizii prin pelbicit va genera republica. Franta care este ocotita propusoare a republicanismului, a avut monarhia absoluta prin definitei, schimbata cu o republica care a generat odictatura care a fost tranformata in imperiu care a revenit a republica, doar ca presedintele Frantei este un "preedinte monarhic", Franta este republica presedintiala. Limitarea puterii sefuui statuui prin contitutie i parament este paradigma britanica. Inainte de optiunea pentru republica sau monarhie avem de optat intre republica preidentiala, emiprezidentiala sau parlamentara. Primu nostru presedinte, N. Ceuasecu a guvernat intr-o "republica presedintiala" Iliescu si Basescu au ilusrat modu de guvernare "semiprezidential" , romanii nu au dispozitie sa ase desemnarea sefuui statuui parlamentului, puterea ce mai slab creditata. Vor sa aeaga insisi, direct presedintele. Presedinteui din statul semiprezidential , parte a executivului, care are maxima autoritate si minime puteri, i se cer de toate, drept care forteaza constitutia in favoarea puterii sale. Tandential am opta pentru republica presedintiala (monarhica) de tip francez, in care preedintee este efectiv seful executivului. Degenerarea spre dictatura a acestei forme, a noi, este aproape axioma. Un rege constitutional ( excludem pe Carol al II-lea ) nu poate institui dictatura. Regee constitutional domneste dar nu guverneaza, avand cateva prerogative importante, cum ar fi drepu de a dizova paramentul urmat de aegeri. Aducerea pe tron a unui rege din casa domnitoare straina ( foarte bine, interzis sa se casatoreasca cu autohtona) genereaza un conflict cu BOR, acesta putand fi doar prortestant sau catolic. ????

  Smaranda Dobrescu personal m-ar satisface o republica parlamentara.Ea ar avea avantajul evitarii tendintelor dictatoriale ale unui presedinte ales prin vot direct. si alte eventuale derapaje ale personajelor politice aflate în fruntea statului .In plus ar exista reguli de deblocare exprese în cazul derapajelor constituţionale.
Imi dau seama insa ca pentru acest moment, cu acest tip de parlament ales prin vot uninominal specific romanesc exista suficiente sanse ca un partid excesiv de populist sau nationalist, sau in sfarsit cu vocatie democratica scazuta sa determine un presedinte pe masura. Intr-o democratie inca insuficient consolidata, precum este a noastra, echilibrul puterilor ramane un deziderat. Prin urmare,gandind doar din perspectiva independentei justitiei, fapt ce suscita inca destule observatii la noi, semiprezidentialismul, care combina puterile Parlamentului cu puterile premierului si asigura independenta justitiei, este cea mai buna varianta. România nu a ajuns la un grad de maturitate atât de mare care sa permita reglarea puterilor în cadrul intern si care sa permita sa avem o supraputere care sa aiba prevalenta fata de celelalte puteri. Viitoarea modificare a Constitutiei trebuie sa tina seama tocmai de actuala legislatie care permite justitiei sau unei institutii precum CCR sa prevaleze asupra celorlalte puteri .

 I.V.V  inainte de-a raspunde la intrebarea Domnului Kovacs privind sustinerea unui monarh de catre cetateni trebuie sa raspundem la intrebarea cat la suta din populatie este suficient de educata ca sa aiba propriul discernamant si cat la suta din populatie are un cvasi-discernamant bazat pe mimetism ... ... eu merg pe 20%-80% ... deci, 20% are propria opinie iar 80% poate fi manipulata ... Acum sa raspundem: cu o campanie monarho-electorala FOARTE buna vom avea placuta surprindere sa vedem ca 51% din populatie VREA !!!

  S.K  Domnule Velciov- eu zic că majoritatea populației ar trebui să înțeleagă care poate fi interesul ei personal- nu fumigene aruncate de mass-media. Eu personal nu prea văd în actuala familie regală nimic interesant. Sigur că am un anumit respect față de rege- dar acest respect nu mă face să-mi doresc înlocuirea unei clici cu alta.