Pe facebook: Granita religioasa intre noi si Occident

vineri, 17 noiembrie 2017

Granita religioasa intre noi si Occident

Granita religioasa intre noi si Occident – 29 octombrie 2017

Iulian Fota's post.

Ovidiu Stoica: "Ce ne separa pe noi de Vestul luminat, "progresist", homo-globalist, feminist, transgenderist, si anti-rasist, e ce separa si Polonia catolica... Adica nationalismul si valorile de inspiratie crestina... Pana nu legalizam casatoria homosexualilor si nu aducem si noi in Romania cateva milioane de arabo-africani (carora apoi sa le cerem zilnic scuze ca existam si ii discriminam) nu o sa fim si noi "occidentali"."

Iulian Fota

October 27 at 11:50am

Nici o granita intre noi si Occident nu este atit de rigida precum cea religioasa. De aceea inaintasii nostri, ideologic, au pus accentul pe latinitate, pentru ca doar ea ii unea pe toti romanii si ne integra in Vest, ca egali ai lor. Cind la pace, romanii pun un mare accent pe religia ortodoxa, cum au facut-o legionarii in anii treizeci, o fac pentru a adopta o atitudine anti-occidentala. Insistam pe ce ne separa minimalizind elementele de comuniune.

Daca in 2018 Sanctitatea sa Papa Francisc nu va vizita Romania, s-ar putea ca 27 octombrie 2017 sa fie ziua cind Romanii au inceput sa intoarca spatele Vestului. Sa nu uitam ca, acum o saptamana , un sondaj al Parlamentului European arata ca , pentru prima data dupa 2007, sprijinul pentru UE in Romania a scazut sub 50%.

P.S. Chiar daca sunt si ortodox mai intii de orice sunt roman.

Patriarhul Kiril: Sunt foarte bucuros să pășesc pe pământul României, avem valori ortodoxe comune

Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kiril, a sosit joi la București, pentru o vizită de trei zile, prilej cu care și-a exprimat bucuria de a păși pe pământ…

DESCHIDE.MD

Smaranda Dobrescu Sa inteleg ca in 1999 cand Papa Ioan Paul al II-lea ne-a vizitat pe noi, o tara eminamente ortodoxa in spiritul ecumenismului destul de apreciat la vremea aceea,a gresit? De ce ne-am antepronunta noi in privinta intentiilor Papei Francisc si a dorintei sale de a influenta politic situatia Romaniei? De altfel modul conjunctural de exprimare al D-lui Iulian Fota este cunoscut. Pana in 2018 e posibil sa vedem cine stie ce rotatii in profunda sa gandire...
Papa Ioan Paul s-a pronuntat atunci, la venire:
"'Este pentru prima dată că Providenţa Divină mi-a oferit posibilitatea de a face o călătorie apostolică într-o ţară predominant ortodoxă'' a spus Papa Ioan Paul al II-lea, mulţumindu-i Patriarhului Teoctist, care l-a întâmpinat la scara aeronavei.

Prospectiv A-z .
Nu stiu daca interbarea de mai sus poate fi reformulata in sensul daca *aceste vizite sunt acte politice inainte de toate*, insa as raspunde fara echivoc ca DA, ambele vizite au dimensiunea politica la centru. Ecumenism si alte ratiuni ecleziastice vin dupa, desi tot ca acte politice dar centrate pe religie....

Prospectiv A-z .
Cat despre dl. Fota, el si basistii in general se ingratiaza ca salvatori ai crestinatatii apuse(sic!). Basistii nici n-ar conta daca nu le-ar fi facut atata rau romanilor.

Smaranda Dobrescu Patriarhul Kiril a dat un interviu Q Magazine. Mi-a placut urmatoarea tema pusa in discutie:
Q Magazine. În zilele noastre sunt pregnante două fenomene: în primul rând, peste tot în lume numărul ateilor este în continuă creștere, în al doilea rând, problema majoră a omenirii de astăzi este individualismul. Către ce anume se va îndrepta omenirea în viitor: apropierea față de Dumnezeu sau înstrăinarea de Acesta?

Patriarhul Chiril I. Răspunsul e simplu: totul este în mâinile noastre! Orice predicție este deseori desprinsă de misterul iubirii divine-misterul libertății care a fost dat omului drept cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Respectul divin pentru om, dreptul acestuia de a-și folosi libertatea, inclusiv în detrimentul său și chiar împotriva lui Dumnezeu, merită toată admirația.

Smaranda Dobrescu http://www.qmagazine.ro/exclusiv-patriarhul-chiril-i-al...

EXCLUSIV. Patriarhul Chiril I al Moscovei pentru Q Magazine:…

Cu o zi înainte de a sosi în România,…

QMAGAZINE.RO

Claudia Giurca Nu cred ca poti folosi pretextul unei credinte, aici cea ortodoxa, ca fiind la baza unei atitudini pro sau anti occidentale. Sau poti sa te folosesti de acest pretext, dar sa nu fii luat in serios. Poti apela la credinta cand faci politica, promitand tot foloase specifice individului sau poporului din care face parte, cand apelezi la date identitare.

Draghi Puterity Deci si grecii ortodosi au fost pedepsiti de globlistii occidentali pentru ca aveau aceesi religie cu rusii? Ca eu cam asta inteleg din ce spune "strategul" Fota...

Smaranda Dobrescu Pai nu " strategul" induce ideea ca UE are un zid despartitor intre catolic/ protestanti si ortodocsi?

Draghi Puterity Cred Huntington a fost primul care a popularizat ideea printre "strategii" astia, la inceputul anilor '90.

Smaranda Dobrescu In 2014 celebrul cotidian francez Le Monde a publicat, pe 19 noiembrie, editorialul "O Uniune Europeana prea ortodoxa", semnat de Arnaud Leparmentier
http://www.cuvantul-ortodox.ro/.../12/Captura-le-monde.png

CUVANTUL-ORTODOX.RO

Draghi Puterity Si BTW, domnule Fota, "Ci(â)nd la pace, roma(â)nii pun un mare accent pe religia ortodoxa", nu o fac pentru o adopta o atitudine anti-occidentala asa de amorul artei, ci ca o reactie pentru atitudinea batjocoritoare si anti-româneasca a occidentului!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 17 noiembrie 2017

Granita religioasa intre noi si Occident

Iulian Fota's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv