Pe facebook: Semnificatiile demisiei lui Bannon

marți, 19 septembrie 2017

Semnificatiile demisiei lui Bannon

Semnificatiile demisiei lui Bannon -19 august 2017

Eduard Virgiliu

Liberalii vad in demisia lui Bannon o victorie in fata lui Trump.
Eu cred ca de fapt Trump isi reorganizeaza trupele pentru o noua ofensiva impotriva 'Deep State'.
Bannon s-a intors la Breibart si sunt zvonuri ca pregateste finantarea unui grup media care sa-l sustina pe Trump.
Cred ca de fapt exista un plan pus la cale de cei doi, Exista zvonuri ca Trump si Bannon s-au intalnit cu miliardarul Robert Mercer pentru finantarea acestui nou grup media.
Interviul lui Bannon 'scapat' in presa liberala este doar un pretext menit sa adoarma vigilenta celor de stanga. Dupa Scaramucci cred ca e greu sa repeti aceeasi greseala la doar cateva zile.
Cei de stanga au inceput sa creada propriile sondaje false si habar nu au ce gandeste americanul de rand. Suportul celor care l-au votat pe Trump este mai mare decat oricand. Daca maine s-ar organiza alegeri Trump ar castiga cu un scor si mai mare.

La fel s-a intamplat si cu statuile. Conferinta de presa a lui Trump care a fost considerata un esec si de republicani a fost de fapt 100% un succes : scopul lui Trump a fost sa arunce o momeala si sa-i asmuta pe imbecilii de stanga impotriva tuturor statuilor. Pana si statuia lui Abraham Lincoln a avut de suferit, lucru de neconceput acum cateva zile.

Daca te uiti in urma, tot ce pare o balmajeala si reactie viscerala fara sens, la Trump este de fapt o tactica sa-ti adoarma vigilenta si sa te trimita in balarii, dupa cai verzi pe pereti. Cei care i-au citit cartea stiu ca asta e doar o tactica de negociere.

O sa vedeti reactia votantului lui Trump la mitingul de pe 22 din Arizona cand o sa anunte si 'pardonarea' serifului Joe Arpaio. O sa vedeti acolo si albi si negri si mexicani .... parerea mea.

Prospectiv A-z .
Bannon:
Article 1: "The speech was a disappointment to many who had supported his calls during the campaign to end expensive foreign intervention and nation-building."

Article 2: "Using many of the same vague promises that previous presidents had used, including a repeat of [former US president Barack] Obama's promise not to give a 'blank check' to Afghanistan and a pledge to finally get tough on Pakistan, it was a far cry from the 'America First' foreign policy he laid out in the months before Election Day."

Article 3: "This isn't about changing his perspective on the war. POTUS is a remarkably astute and stubborn individual. This was about the swamp getting to him."

Article 4: "I voted for Donald Trump because he promised change. I may have made a mistake."

Article 5: "In Donald Trump's old gambling houses, no player doubled down on a six. In Donald Trump's White House, the president looks to double down on his soft hand in Afghanistan. That's a bad bet."

http://www.smh.com.au/.../with-bannon-back-in-charge...

With Bannon back in charge, Breitbart unleashes fury at Trump for Afghanistan…

SMH.COM.AU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 19 septembrie 2017

Semnificatiile demisiei lui Bannon

Eduard Virgiliu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv