Pe facebook: George Maior decorat de CIA

marți, 19 septembrie 2017

George Maior decorat de CIA

George Maior, decorat de CIA – 30 august 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Ce-are...cu... Sau de ce ar decora CIA un serviciu de informatii interne al unei tari departate, chiar si partenera strategic?

George Maior, decorat de CIA

Ambasadorul României la Washington, George Cristian Maior, a fost decorat cu Ordinul Earl Warren de către directorul CIA, Michael Pompeo. Distincţia i-a fost oferită pentru "parteneriatul deosebit cu Statele Unite şi excepţionala viziune de…

ADEVARUL.RO

Smaranda Dobrescu

Preda Mihailescu Deci este inca departe de soarta lui Saddham, este inca agreat -- acesta va fi mesajul?

Smaranda Dobrescu In urma cu trei luni se pare ca a avut loc evenimentul cu decoratiile prinse-n piept. Sa ne reamintim ce evenimente au avut loc atunci incat sa se intample asa o onoare (sic). Poate ca de supararea pensionarii, Coldea o fi amintit de presupusul pasaport , iar in locul acestuia poate i s-a oferit o frumoasa steluta bine frecata si lucitoare, precum margelele stralucitoare din colonii..

Draghi Puterity Îti dai seama ce înseamnă acea steluță lucitoare pentru un multiplu repetent complexat si cu un IQ sub temperatura corpului? ;)

Prospectiv A-z .
http://www.cotidianul.ro/invazia-americanilor-in-romania.../

Invazia americanilor în România

Vizita recentă a lui Klaus Iohannis la Washington s-a lăsat în scurt timp cu o invazie a companiilor americane în…

COTIDIANUL.RO

Preda Mihailescu "Compania Philip Morris vrea să transforme fabrica de la Otopeni într-o unitate care să producă exclusiv rezervele de tutun HEETS pentru dispozitivele IQOS. " - Haita, dupa atatea interdictii si campanii anti-tabac, au gasit ultima bresa: reclama pentru tabac ca si arma de atac? Mai dar jmekeri sunt Philpii astia :-)

Prospectiv A-z .
Dan Dungaciu:

"Ce trebuie să înţelgem e că cel mai mare lucru de care se tem inamicii noştri, putem spune că e vorba despre ruşi, de exemplu, sunt banii americani şi, implicit, armata americană. Niciodată Rusia nu va ataca o zonă în care sunt mulţi bani americani. România trebuie să convingă SUA să investească mai mult. Chestiunea aceasta seamănă cu parteneriatul româno-moldovean, în care se vorbeşte mereu de acest parteneriat, dar nu se pune nimic pe masă. Investiţii militare, fabrici, proiecte care să aducă investiţii americane, nu există. Trebuie să ai o viziune, instituţii şi oameni.

Cel mai puternic lobby pe care îl poţi avea, pentru ţară, sunt afaceriştii americani care fac investiţii, investiţii militare sau civile. Deocamdată nu ne-am conturat proiectul foarte bine.

Vorbim de Marea Neagră ignorând elefantul din cameră, adică Federaţia Rusă. Când înţelegem că M. Neagră a fost lăsată mai moale...trebuie să ne întrebăm unde influenţăm puţin. Dacă nu ai o politică răsăriteană în care să fii partener strateg al americanilor, nu poţi pretinde să se întâmple lucruri.

De 25 de ani România nu are o conferinţă internaţională, nici măcar la nivel de preşedinte, în care, anual, să faci o conferinţă pentru cei care vor să afle ce se întâmplă la Marea Neagră. Dacă nu ştii să te plasezi pe hartă, nu exişti.

România nu influenţează ce se întâmplă la Casa Albă. Dar cu investiţii puternice, putem avea o şansă"

Dungaciu nu pare sa observe un cerc vicios: Americanii nu investesc caci Romania nu-i asa strategica pe cat o trambiteaza simbriasii; Mai mult, rusii au 'atacat' unde d-na Neuland spunea ca americanii investisera.

https://www.realitatea.net/dan-dungaciu-despre-singurul...

Dan Dungaciu, despre SINGURUL lucru de care se tem ruşii. Ar salva România

comentarii, Dan Dungaciu a vorbit despre singurul lucru…

REALITATEA.NET

Alexandru Stanescu Îl uitară pe portar !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 19 septembrie 2017

George Maior decorat de CIA

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv