Pe facebook: Patapievici la Bookfest despre corectitudinea politica

marți, 13 iunie 2017

Patapievici la Bookfest despre corectitudinea politica

Patapievici la Bookfest despre corectitudinea politica – 28 mai 2017

Dinica Roman shared Costi Rogozanu's post.

Bai, cum simt astia viitoarele rente. Trumpismul e viitorul. Noi i-avem gata pregatiti pe oportunistii profesionisti gata sa mulga noile trenduri.
Predictia mea e ca multi care s-au adapat de la cismeaua oengista a drepturilor omului vor suge si de la ugerul demantelarii lor.

Patapievici, la Bookfest, despre corectitudinea politică: O teroare morală; suntem ca într-un coșmar de revenire a stalinismului – AGERPRES

AGERPRES.RO

Smaranda Dobrescu Nici nu s-ar fi putut gasi un prezentator mai potrivit pentru cartea lui TRU, cel care comsidera ca "suprimarea, fie şi ilegală, a acestui partid bine înfipt în lume ar trebui să fie o corecţie banală şi larg consimţită. În fond, PSD, un partid maniaca...See More

Comunismul american - În Linie Dreaptă

Corectitudinea politică este, în fond, comunismul…

INLINIEDREAPTA.NET|BY VLAD MODORAN

Prospectiv A-z .
Un boier al mintii fara cenzura bunului simt sau a unei comunitati de oameni de stiinta sociala... E dus saracul, nu m-ar mira daca ar fi chiar medical.

Dinica Romanhttps://www.facebook.com/bogdan.alex.duca/posts/10209633288214829

Bogdan Duca

May 29 at 12:15am ·

Sunt de acord cu ce spune H.R. Patapievici:

"Corectitudinea politica, o teroare morala. Suntem ca intr-un cosmar de revenire a stalinismului."

Dar când era şeful ICR şi finanţa toate mizeriile corecte politic, toată pseudo-arta postmodernă, când ICR-ul era premiat şi felicitat la nivel UE că e "openmind" şi "gay-friendly" cum era cu corectitudinea politică?
De altfel când a fost dat afară de la ICR, a fost apărat de un miting de papionagii, marea majoritate nişte progresişti de stânga, foarte corecţi politic. Deh...

Cât despre Traian Ungureanu, a cărui carte o promova H.R. Patapievici, e un foarte dur critic al corectitudinii politice, dar...din PPE, cel mai mainstream şi corect politic partid al UE ;)

O, nesfântă Ipocrizie...

...

Smaranda Dobrescu Toata lumea s-a scandalizat acum ca Patapievici la Bookfest si-a declarat oponenta dusmanoasa fata de CP. Dar el de cand se stie a avut aceasta atitudine. Urmarind luarile lui de pozitie fata de CP de-a lungul anilor se va vedea consecventa in condamnarea conceptului. Doar ca el e de parere ca discriminarea si inegalitatea sunt date naturale ale unei societati, caci asa le-a lasat natura (destinul) si divinitatea (unii sunt mai prosti si deci mai saraci decat altii.).De aceea el a si propus in mod consecvent votul cenzitar. Despartirea naturala a populatiei asa cum o vede HRP poate avea conotatii fasciste opuse comunismului de tip american. Nimic nou sub soare, acum, la Bookfest. Trebuiau vazute aceste anomalii ale lui HRP pe cand se ocupa de cultura romanilor de mai multe categorii...

Dinica Roman 'Ingratul' de Trump trebuie ca a sistat cecurile iederei multigenerational cataratoare. Iedera e o buruiana decorativa foarte rezilienta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 13 iunie 2017

Patapievici la Bookfest despre corectitudinea politica

Dinica Roman shared Costi Rogozanu's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv