Pe facebook: Despre black ops-urile binomului

joi, 16 februarie 2017

Despre black ops-urile binomului

Despre black ops-urile binomului – 27 ianuarie 2017

Draghi Puterity shared a link.

Despre black ops-urie binomului:

http://www.luju.ro/…/kovesi-demascata-la-londra-cititi-decl…

Am retinut si un comentariu interesant semnat V:

"Deja se contureaza imaginea de ansamblu. Coldea si Kovesi membrii ai aceleiasi unitati informative, nici nu mai conteaza potentiala acuzatie de inalta tradare in cazul in care sunt agenti ai deep state-ului american. Unitatea SRI de la Peris pare sa fie un gen de "rogue operation" cu posibilitatea de a putea opera in afara cunostintelor directorului pe baza de ordine directe. Demisia lui Coldea este cel mai probabil doar de imagine, el putand coordona in continuare linistit operatiunile acestui serviciu paralel. Trebuie neaparat suspendat Iohannis si rascolita gramada de excremente. Asta daca ne intereseaza... Daca nu, putem sa stam si sa ne uitam cum se mai schimba cate unul pe ici pe colo si se bate palma cu noua administratie americana a CIA-ului, culmea, nu de catre cei pe care i-am votat, ci tot de acesti maimutoi cu impresii de James Bond."

KOVESI DEMASCATA LA LONDRA – Cititi declaratia exploziva a unui ofiter SRI care devolaeaza practicile politiei politice: "Generalul Coldea organizeaza intalniri saptamanale in dimineata de luni, cu sefii tuturor unitatilor SRI si include pe...

LUJU.RO|BY COPYRIGHT (C) LUJU.RO

Smaranda Dobrescu Fondurile bugetare ale SRI cresc de la an la an, pe motivul intensificaruu luptei cu terorismul. Dar oare de ce in Franta, Germania, Belgia, etc, tari expuse in mai mare masura actelor salbatice, fondurile nu cresc exponential si continuu? Prima miscare pe care as face-o eu (evident, nu ma va ruga nimeni sa ma dau cu parerea :-) ) ar fi sa interzic prin lege activitatile economice ale SRI, motiv nu numai de fonduri nu se stie cum folosite, dar si de santaj economic de jur-imprejur.

Alexandru Stanescu Activitățile economice ale sri reprezintă o cangrenă ! Le oferă o independența total în afara legii ! Și liniște î țară nu va fi ! Dovada : actualele demonstrații !
Dacă s-ar face un sndaj printre ei ,puțin știu cât de cat cam care e situația !! Lăsați să vorbească , Câmpiile Elizee ...

Draghi Puterity Dar daca scad fondurile pt. SRI cine ii mai plateste pe analistii NATO? ;) (incep sa nu ma mai simt in sigurantza in NATO, cand ma gandesc ca niste indivizi care au ramas repetentzi la Poli sunt cei care le furnizeaza analizele)

Smaranda Dobrescu Ai dreptate, Draghi: primul motiv de nesiguranta ar fi Deveselu, Acesta l-ar completa in aceeasi logica .

Draghi Puterity Da, stiu, "Deveselu pentru noi, este Fukusima doi".

Apropo de riscuri, Trump a zis ca vrea din nou inchisori CIA in strainatate. Noi am avea un general in rezerva, cu cetatenie dubla, specializat in actiuni murdare, care s-ar putea ocupa de asa ceva, nu crezi?

P.S. Tot nu imi da pace un gand... Daca Coldea si-ar fi urmarit vocatia (cand ducea cu un ARO la piatza legumele parintilor din Tarnova), am fi fost dublu castigati: si pe latura sigurantzei nationale, si pe cea a produselor "BIO".

Smaranda Dobrescu Basca ca generalul in rezerva ar putea fi secondat cu succes de o doamna care chiar daca nu e specializata in tortura fizica, s-ar descurca in cea psihica binisor..Cred ca a cam intrecut masura Trump cu tortura..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 16 februarie 2017

Despre black ops-urile binomului

Draghi Puterity shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv