Pe facebook: Ce semnifica Brexit?

luni, 11 iulie 2016

Ce semnifica Brexit?

Ce semnifica Brexit? – 28 iunie 2016

ProspectivA-z shared Alexandru Racu's post.

Și în Washington Post. Bravo băieți! Hitler, Stalin, Mussolini ar fi mândri de voi. Întâi dispar drepturile sociale, după aia drepturile politice și vom termina cu drepturile civile.

Dacă pornim de la premisa că anumite lucruri nu trebuie să fie decise de popor, rămâne să mai stabilim și cine anume decide ce trebuie decis de popor și ce nu. Iar ăluia îi spunem Duce, Furher, Tovarăș Secretar-General. Și el ne călăuzește către luminița de la capătul tunelului.

Se conturează tot mai clar noul totalitarism de secol XXI. E și la noi plin de discursuri de acest gen. Dacă prostimea se revoltă, trebuie să-i punem cumva botniță.

Hai, că în curând se fac o sută de ani de la anii 30'. Să sărbătorim cum se cuvine și să-i punem capăt. Să fie un singur guvern global, condus de oameni înțelepți, care știu ce-i bine pentru toți. Că dacă îi lași pe proști să decidă, se alege praful.

Capitalism fără democrație. Fără drepturi sociale, fără drept de vot, și cu dreptul de a fi redus la tăcere pentru că se simte x ofensat de ceea ce spui, de a ți se lua copilul pentru că nu urmezi cele mai noi metode de parenting, de a fi supraveghat și ascultat pentru siguranța ta, de a fi săltat fără mandat pentru siguranța tuturor, și se vor mai adăuga și altele. Ce mai, un viitor luminos cât cuprinde!

Brexit is a reminder that some things just shouldn't be decided by the people

It was perhaps the most basic mistake that was made on the way to Brexit.

WASHINGTONPOST.COM

Smaranda Dobrescu Aceasta idee care s-a nascut in Anglia cu ocazia Brexit-ului se plimba nestingherita la noi de cativa ani: Paul Aligica, Patapievici, Liiceanu, MIhaies au argumentat pe rand de ce oamenii neinformati, cei saraci, cei nascuti"boi" sau matusalemicii e bine sa fie opriti sa participe la scrutinuri care pot influenta viata celor informati, bogati, destepti sau tineri. Asa ca, nicio noutate. Mai mult, ideea de democratie liberala nu e pusa si la noi in discutie in diverse grupuri cu destule argumente si cu evident patos?
Acum, daca ma uit pe comentarii vad ca propaganda si minciunile care au insotit pregatirea referendumului in GB au fost de talie mare. De exemplu s-a spus ca banii care nu se vor mai da UE se vor directiona catre sistemul de sanatate englez (Beveridge). Tot asa, se pare ca oamenii nu prea stiau care le sunt avantajele sau drepturile ca cetateni europeni. Asta totusi nu scuza lipsa de informare si in ultima instanta dezinteresul englezilor fata de soarta lor. Revenirea dupa prima lovitura a pierderii de 2mii miliarde la bursa in prima zi, si incercarea de refacere a rezultatului referendumului prin petitii cu milioane de semnaturi nu poate fi condamnata in totalitate avand in vedere propaganda ipocrita a unor decidenti politici incepand cu Cameron care s-a sucit in ultimele luni dupa ani de condamnare a politicii UE.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 11 iulie 2016

Ce semnifica Brexit?

ProspectivA-z shared Alexandru Racu's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv