Pe facebook: In Rusia exista cereri de mobilizare

joi, 2 iunie 2016

In Rusia exista cereri de mobilizare

In Rusia exista cereri de moblizare – 18 mai 2016

Smaranda Dobrescu

"The Obama administration is acting to weaken Putin and Lavrov's hand, and therefore strengthening the hand of those in Russia calling for a full mobilization for war."

Putin Is Being Pushed to Abandon His Conciliatory Approach to the West and Prepare for War

BEIRUT -- Something significant happened in the last few days of April, but it seems the only person who noticed was Stephen Cohen, a professor emeritus ...

HUFFINGTONPOST.COM

Smaranda Dobrescu Parerile profesorului aparent critice la adresa Rusiei pot provoca in SUA o reactie colectiva de intensificare a pregatirilor militare, lucru care in aceasta perioada ar putea departaja in mod periculos candidatii prezidentiali. Fabricantii de tehnica militara vor fi din nou pe val..
Pana in prezent au mai fost cateva alarme false care ar fi putut conduce la un razboi nuclear din greseala. Cand tensiunile sunt inalte, astfel de alarme false sunt mult mai periculoase. Sunt destui actori rauvoitori (ISIS, al-Qaeda, conceptual si China) care ar putea sa-si doreasca sa instige o astfel de alarma falsa.

Dar...poate, sunt presupuneri..

Prospectiv A-z .
Circula o teza conform careia nazismul ar fi fost cauzat in Germania de interesele finantei interbelice de a porni inca un razboi. Asa ca parerile lui Cohen nu apar din neant, ci dintr-o alta citire a istoriei.

Articolul este foarte bun prin multiplele trimiteri si felul in care leaga puncte disparate pe linii de fortza altfel invizibile cititorului obisnuit cel mult cu distribuirile facebook.

Problema este ca la nivelul ierbii, acolo unde teoretic se decid alegerile, americanii nu discuta in asemenea termeni, desi repulisa la status-qvo este data de succesul lui Trump-Sanders. Sistemul a reusit sa ne pacaleasca nu doar atunci cand l-a instalat pe Bushulica in pofida votului popular, ci si atunci cand au umblat cu cioara vopsita in progresist. Ramane sa vedem ce va face de data asta, prospectul inclinarii votului electorilor in alta directie decat votul popular expune un mecanism de protectie a Sistemului, care face explicit potentialul nedemocratic al sistemului american.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 2 iunie 2016

In Rusia exista cereri de mobilizare

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv