Pe facebook: Paradoxuri ale pretului gazului metan

luni, 30 mai 2016

Paradoxuri ale pretului gazului metan

Paradoxuri ale pretului gazului metan – 12 mai 2016

Doina Nicolescu

Cred ca pretul gazului metan la consumatorii casnici este o necunoscuta, stabilita dupa ureche de ANRE fara nicio legatura cu pretul real. Tocmai ce ne asteptam dupa devoalarea pretului la producator de 46% din pretul la consumatorul casnic, sa ne bucuram copios de scaderea anuntata de 1,45%. Ntz!!

"La 1 iulie urmează să intre în vigoare prevederile unei Hotărâri de Guvern prin care preţul gazelor naturale livrate populaţiei va creşte cu 10% astfel încât pe piaţă se va crea un fenomen neimaiîntâlnit: consumatorii casnici vor plăti mai mult decât orice consumator non-casnic, fie că achiziţionează gazul din import şi/sau din producţie internă. Această anomalie se petrece în condiţiile în care în ultimele luni preţul gazului la nivel mondial a scăzut foarte mult, iar pe plan intern există încă în vigoare calendarul de liberalizare a gazelor naturale, prevăzut în HG amintită. În consecinţă, Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE) a solicitat Ministerului Energiei abrogarea de la 1 iulie a HG, a declarat, joi, Niculae Havrileţ, preşedintele ANRE,

Conform lui Iancu, presedintele Comisiei de industrii din camera deputatilor, "preţul reglementat al gazelor naturale este mai mare decât cel de la nivelul pieţei, ceea ce duce la o situaţie echivalentă cu un ajutor de stat acordat producătorilor interni de gaze, este de părere oficialul. „Înseamnă că dăm subvenţii, facem ajutor de stat către producători, pentru că piaţa zice 63 de lei, iar eu recunosc 66 de lei, iar diferenţa este un ajutor de stat dat producătorului printr-un preţ administrat, asumat pe un grafic. Iar realitatea economică este total diferită",

O hotărâre de guvern măreşte preţul gazului livrat populaţiei peste media pieţei

COTIDIANUL.RO

.
Prospectiv A-z Guvernul lui, Ciolos, este cel mai probabil in incapacitate. De plati si nu numai. Asa era si cel dinainte, numai ca poate zevzecii aia aveau vreun plan. Doamne fereste sa fi scapat Romania!

Smaranda Dobrescu Sau guvernul de tehnocrati este cel mai probabil in incapacitate totala. Chiar si de plati.

Smaranda Dobrescu Paradoxurile romanesti sunt imbatabile:"În a doua jumătate a acestui an, preţul gazelor venit din import, în special din Rusia, va fi mai scăzut decât cel din producţia internă ca urmare a diminuării preţurilor la nivel mondial, aflate în strânsă legătură cu evoluţia cotaţiilor ţiţeiului. "Preţul gazelor de import va continua să scadă şi va ajunge în trimestrul al treilea şi al patrulea al acestui an mai mic decât cel de producţie internă. Conform contractelor pe care le avem, iarna viitoare, gazele de import vor fi cu 10% mai ieftine decât cele autohtone".

Sa le dau eu o idee:vindem noi gazul nostru nemtilor si cumparam de la rusi; e si mai rentabil si mai introducem si o animozitate strategica intre colosi

Mihai Ion Turcu Un administrator in viata, nu-l numesc pentru ca nu este simpatic, spune ca taxele, impozitele si amenzile propuse trebuie sa poata fi platite, altfel nu au finalitate si agita steril populatiqa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 30 mai 2016

Paradoxuri ale pretului gazului metan

Doina Nicolescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv