Pe facebook: Monede locale in Franta

vineri, 29 aprilie 2016

Monede locale in Franta

Monede locale in Franta – 11 aprilie 2016

Smaranda Dobrescu

Cum se numeste oare opusul integrarii ? Cum pot convietui mai multe tipuri de monede intr-o tara cu moneda nationala, euro? Franta ne va da raspunsul:
Orasul Dijon tocmai si-a creat propria moneda! (La Chouette). Monedele locale complementare si-au luat avant.S-au creat deja in Franta 30 monede locale. Printre acestea, Gonette la Lyon, l`Eusko in Tara Bascilor, , Sol Violette la Toulouse. Aceste monede isi au temeiul legal in legea relativa la economia sociala si solidara (ESS) din 2014. Ele pot servi ca titlu de plata daca sunt emise de societatile ESS si daca respecta incadrarea in Codul monetar si financiar.
Se creaza astfel o economie alternativa, sociala si solidara. Ideea nu este sa concureze euro, caci monedele locale nu sunt valabile in afara localitatii respective. Acestea de fapt permit "scurtcircuitarea " economiei clasice pentru a crea ad hoc economia alternativa si dezvoltarea orasului. Sensul comertului de la mic la mare din cazul euro este practic inversat in cazul monedelor locale. In felul acesta cetatenii localitatilor isi apropie economia locala, o incurajeaza, o dinamizeaza, o transforma intr-o economie mai umana, favorizand legaturile sociale si comertul local. En fin, on va voir!

Draghi Puterity Si cum vor impiedica aparitia unor "case de schimb valutar" intre moneda locala si cele de larga circulatie? Pentru ca daca acestea exista, monedele locale vor putea fi foarte usor manipulate de "masa infinita" a monedelor globale.

Smaranda Dobrescu Singura precizare clara pe care a putut-o face banca Frantei este aceea ca monedele locale, indiferent daca sunt acceptate sau nu de utilizatori, nu pot fi convertibile si, ca urmare, raman in circuit inchis. Oricum, trebuie urmarit fenomenul.

Alexandru Botu Opusul integrarii nu inseamna pe cont propriu, pe propria raspundere, ci pe propria alegere.

Prospectiv A-z .
Cum nu-i pot banui pe francezi de prostie, cred ca acestea sunt percepute de catre cei dela putere ca experimente controlate. La fel cum gandesc si despre Bitcoin si alte asemenea forme de bani.

Aceasta perspectiva este aproape de aceea a lui Draghi.

Draghi Puterity Bitcoin care, daca nu sunt eu complet dezinformat, apartine acum in mare parte lui Citigroup. Cruda soarta pentru o moneda alternativa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 29 aprilie 2016

Monede locale in Franta

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv