Pe facebook: Tranzitia serviciilor secrete in tarile Pactului de la Varsovia

vineri, 8 ianuarie 2016

Tranzitia serviciilor secrete in tarile Pactului de la Varsovia

Tranzitia serviciilor secrete din tarile Pactului de la Varsovia – 4 ianuarie 2016

Larry Watts revine cu o lucrare a sa, publicata in 2004, in care face o analiza comparata a tranzitiei serviciilor secrete din tari foste membre ale Pactului dela Varsovia.

Observam ca la intersectia principiilor si imperativelor cu conditiile din teren, tranzitiile serviciilor au creat, cel putin pentru Romania, o situatie suboptimala, pe care, consider eu, Basescu a exacerbat-o.

Sa fie toata povestea tranzitiei serviciilor un caz al drumului spre iad pavat cu bune intentii sau...?

P.S. Observati si cine, cand si unde a strigat "Jos Securitatea!" si ganditi de ce!
P.P.S. Chestiunea Silinescu, ramasa si acum in aer, pare a indica marea inertie a sistemelor. Sa-i mai crezi cand se imbratiseaza la TV...

Grupul Prospectiv™ : To understand the position of today's servicii in the Romanian collective...

Constantin Silinescu – un patriot românPublished noiembrie 23, 2015 Intr-o dezbatere la Adevarul live,…

BLOG.PROSPECTIV.ORG|DE GRUPUL PROSPECTIV

Octavian Lupu Prima întrebare care-mi vine în minte în legătură cu reforma serviciilor secrete estice : serviciile americane și europene mai pot constitui modele când în numele securității naționale beneficiază de restrângeri drastice ale libertăților cetățenești, ca să nu mai vorbim de abuzurile care exced o legislație și așa permisiva încât trezesc în rândul securiștilor bătrâni nostalgii irepresibile și falsul sentiment că "dom-le practica dovedește că noi am procedat corect"? În al doilea rând, premianții Europei centrale, Polonia Cehia, Ungaria au devenit recalcitranti nu numai în chestiuni de suveranitate națională la vedere, dar și în materie de servicii întrucât s-au săturat de reproducerea relațiilor de suzeranitate de tip KGB - ist în relația cu serviciile de informații occidentale, în special CIA : când noi, occidentalii vă spunem să săriți, voi esticii nu aveți voie să întrebați decât cât de sus? De ce credeți că SRI-ul lui Maior a fost atât de lăudat de americani? Tocmai datorita supuseniei totale față de marele licurici.

Octavian Lupu Iata ce spune un posibil viitor presedinte american: "In my view, the NSA is out of control and operating in an unconstitutional manner. I worry very much about kids growing up in a society where they think 'I'm not going to talk about this issue, read this book, or explore this idea because someone may think I'm a terrorist.' That is not the kind of free society I want for our children." Bernie Sanders, US Senator. Ma intreb daca Mark filantropul doreste o asfel de lume pentru copilul sau.Vezi traducerea

Preda Mihailescu Inteleg concluziile, evidente. Nu prea urmaresc discutia ... este totusi vorba de Romania care tocmai ca se eliberase de hegemonie de tip kagabist in anii '60, facand niste pasi independenti care au costat-o ruina apoi, din cauza contra-atacurilor cu care s-a soldat. Iar in final au invint tocmai exponenti temporar invinsi ai cominternismului, ai dependentei. Poate sunt naiv, dar pe mine tranzitia aparenta de la cominternisti la lingai de licurici nu ma impresioneaza de loc, si nici nu imi sugereaza ca ar putea fi vorba de un fenomen separat, de alti oameni si alte "convingeri". Lingai au fost lingai sunt inca!

Deci daca este sa ne scuturam MACAR cat s-au scuturat Maurer-Dejistii in anii '60, nu ar fi rau sa pornim de la intelegerea principiilor si a erorilor pe care le-au facut. Ah, si intelegerea mijloacelor de contra-atac. Iata ca pe un post al dlui Gheorghe Gradinaru gasim o analiza foarte sugestiva a situatiei Ucrainei: in loc de ocupatie militara, se recurge la exportarea unei naratii a "unui stat falit", care are ca scop o handicapare internationala de facto a Ucrainei. Iata deci ca niste analisti americani, redescopera EXACT ceea ce a traversat Romania dupa 1968. Pai nu este material de lucru aici?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 8 ianuarie 2016

Tranzitia serviciilor secrete in tarile Pactului de la Varsovia

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv