Pe facebook: Ard Stramtorile?

duminică, 6 decembrie 2015

Ard Stramtorile?

Ard Stramtorile? – 3 decembrie 2015

Smaranda Dobrescu

"Unde va fi România în acest război? Aliat al Turciei cu o retorică rusosceptică adesea radicală, în parteneriat strategic cu SUA și relații de cooperare rece cu Germania, membru cu drepturi depline într-o alianță defensivă euro-atlantică în criză de solidaritate, care își reconsideră geometria, și membru de rang secund într-o cvasi-federație europeană în criză de identitate, care își regândește obiectivele, ce să facă mai întâi? La această întrebare este greu de dat un răspuns scurt. Putem oferi doar un criteriu pentru orientarea răspunsului: România trebuie să își refacă urgent coeziunea și coerența națională; de aceea va trebui să meargă cu cei care îi oferă resursele și garanțiile necesare refacerii ei ca stat suveran și independent."

Ard strâmtorile? - Adrian Severin

De câteva zile circulă știrea potrivit căreia Turcia ar fi închis strâmtorile (Bosfor și Dardanele) astfel încât traficul navelor militare ale Rusiei din Marea Neagră în Mediterana și invers ar fi fost întrerupt. Pe cât de persistentă informația pe atât de absente comentariile. Să fie asta pentru că…

ADRIANSEVERIN.COM

Florin Vlad Pentru mine raspunsul e simplu. Romania trebuie sa fie de partea N.A.T.O. Tarul Putin, in virtutea credintei ca Rusia e o mare putere, a deschis al treilea front dupa cele din Ucraina si din Siria. Asta, coroborat cu preturile mici ale resurselor petroliere, il costa enorm. E foarte bine pentru Romania ce se intampla.

Iani Ionel Velciov Romania va fi in pozitia yesman-ului !

Fogarassy Paul Romania are sansa sa isi joace cartea. Cand lucrurile merg bine, cei mari ii iau pe cei mici la suturi in fund, cand lucrurile incep sa mearga prost intre batausi, orice aliat poate fi important. Acum e randul nostru. De fapt, problema noastra nu este daca suntem cu Rusia sau nu, ci in ce masura suntem cu SUA si in ce masura suntem cu Germania. Fara sa uitam tarile balcanice, cu care avem afinitati istorice.

Smaranda Dobrescu Romania este membra NATO si deocamdata nu are motive sa-si schimbe statutul. Problema nou creata apartine Turciei. Explicatiile lui Erdogan asemanatoare unor scuze fata de doborarea avionului nu ii asigura insa pastrarea aceleiasi pozitii in diplomatia lumii. Acest lucru impreuna cu tendintele expansioniste ale sale poate afecta stabilitatea NATO, a echilibrului de forte in Orientul Mijlociu si poate chiar viitorul Europei. Functie de noua pozitie, inca nu foarte clara a Turciei, lumea, ordinea cunoscuta s-ar putea schimba. In acest context cred ca Adrian Severin isi pune intrebarea de final.

Mihai Ion Turcu Doamna Smaranda Dobrescu, Turcia, nucleul unui fost mare imperiu cu extensie microasiatica si europeana, redus la un stat natiune cu o constitutie seculara solida ( a lui Ataturk) ca atare integrata in NATO, a inceput sa erodeze propria constitutie. Se vroia si membra UE, se pare ca are un proiect alternativ "otomanic, fost califat" care o pune in incompatibilitate cu NATO. Convingerea mea este ca imediat situatia va fi adusa sub control, cel putin formal. Situatia Romaniei in UE si NATO ar fi depins de guvernarile succesive ale Romaniei dupa 1990. Depinde de ce reusesc sa produca guvernarile actuala si viitoare, cu punct de plecare mai slab decat oferea Romania in 1990. In acest sens avem un presedinte care a castigat alegerile cu formula "punct si de la capat', si un curent civic care reclama "alta clasa politica". Ambele formulari sunt neposibile. Cert, si se pare ca s-a minteles, sa vedem si cu ce urmari, viata politica are nevoie de resetare si Romania de un proiect.

Smaranda Dobrescu Evolutia Turciei nu prea depinde de noi ci mai ales de propriile interese care e posibil sa nu aibe in vedere doar asigurarea cu petrol din Orientul Mijlociu.Sunt insa de acord, Domnule Profesor Turcu ca depinde de noi sa ne definim un proiect de tara unificator. Unii politicieni considera ca unirea cu Moldova ar fi acela, altii ca un plan realist de realizarea convergentei si trecerea justificata la euro, altii propun pur si simplu redobandirea suveranitatii si mentinerea democratiei, notiuni de care se pare ca am devenit constienti ca vin si se mentin in tandem. Multi vorbesc despre resetare, notiune care nu este definita in plan politic. Probabil ca actiunea de resetare a computerului nu poate fi echivalenta cu ideea de schimbare totala a clasei politice. Declaratii ale pietei sustinute pana nu demult de catre insusi Presedintele tarii cereau desfiintarea Parlamentului si disparitia primarilor. Daca vom ramane ancorati in resentimente si in tabere care nu mai indraznesc sa-si defineasca identitatea noua ceruta de despartirea si amestecarea atributelor stanga-dreapta, vom pierde din vedere un lucru important: ceea ce pare de neschimbat in momentul de fata este globalizarea. De aici cred eu ca ar trebui sa incepem sa ne dimensionam si sa ne imaginam proiectul de tara.Asta, daca evenimentele nu ne vor forta la alte optiuni...

Mihai Ion Turcu Un proiect de tara este de perspectiva si se urmareste trecand prin evenimentele contingente.Cred ca UE nu trebuie sa forteze federalizarea, proiect cu bataie foarte lunga, lasand statele membre cu suveranitatile lor in cadrul confederatiei, conditie care face posibila consolidarea interna in conditii de buna cooperare intre ele, ansamblul dobandind forta prin optimizarea fiecarei componente, dupa care in conditii de pace si prosperitate se poate trece la federalizare.

Octavian Lupu "România trebuie să își refacă urgent coeziunea și coerența națională; de aceea va trebui să meargă cu cei care îi oferă resursele și garanțiile necesare refacerii ei ca stat suveran și independent." Eu cred ca Romania trebuie sa fie proactiva si sa identifice acea putere care ar avea interesul de a-i proteja suveranitatea si chiar sa faca demersuri explicative pe aceasta linie, sa fie creativa si sa exploateze conjunctura geo-politica de la un moment dat. Romania mare nu s-a creat pentru ca marile puteri se topeau de dragul nostru ci tocmai pentru faptul ca ele au fost convinse ca e in interesul lor sa existe o Romanie mare mai mult decat orice altceva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 6 decembrie 2015

Ard Stramtorile?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv