Pe facebook: transparenta serviciilor de informatii externe maghiare

marți, 21 iulie 2015

transparenta serviciilor de informatii externe maghiare

Transparenta serviciilor de informatii externe maghiare – 19 iulie 2015

Smaranda Dobrescu

Am putea crede ca ungurii ne vor devansa in privinta interceptarilor? Oricum datorita transparentei aratate de SIE al lor in rapoartele din Parlamentul Ungar, mai aflam si noi ce interese se intalnesc pe teritotiul nostru...

Spionajul ungar: SUA ar putea fi în spatele acțiunilor României vizând etnici maghiari

Reorganizarea spionajului civil al Ungariei a luat sfârșit, iar acum vine rândul Biroului pentru Apărarea Constituției, contraspionajul de la Budapesta, scrie...

cotidianul.ro

Mihai Ion Turcu Ungaria cultiva rationamentul paranoic din pozitia de vitima agresoare.

Octavian Lupu Ceea ce mi se pare mie remarcabil este faptul ca nu exista un total blackout vis-a-vis de activitatea serviciilor ca la noi, si ca anumite informatii, mai mult sau mai putin credibile ajung si la platitorii de taxe. Oricum eu cred ca sunt mult mai bine implantati in Romania decat lasa ei sa se inteleaga. Sigur, pe moment este bine ca serviciile americane colaboreaza in principal cu noi dar asta este si o vulnerabilitate daca interesele le-o vor cere sa-si schimbe tactica si strategia. Ma gandesc la ceva in sensul asta si anume la o informatie foarte putin mediatizata si anume faptul ca Obama i-a multumit lui Putin pentru incheierea deal-ului iranian. Dupa care Putin a trecut la ocuparea unor teritorii georgiene. Desigur Occidentul a protestat, simtitor cum i-l stim.

M.I.T Strategic Ungaria nu prezinta interes. Americanii protejeaza banii lor, investiti sau de castigat. In aparare sunt investiti si se castiga multi bani. Am fost preveniti ca "apararea costa", ne va costa.

S.D Am fost preveniti si ca democratia costa, dar remarcam ca nu exista atata lichiditate in Europa noastra ca sa putem cumpara cata democratie avem nevoie, cata ni s-a vanturat pe post de drog/valoare europeana.

M.I.T Am convenit ca democratia occidentala este in criza.

S.D Drept! Urmarile crizei de democratie occidentala, vaste si neasteptate nu ar fi echivalente si de aceeasi natura cu lipsa cheltuielilor de aparare? Istoria ma obliga sa fac analogii nedorite.

M.I.T Avertismentul oficioas al SUA privind costul apararii cred ca avea in vedere mai mult decat cheltuielile militare. Partea militara este o pragmatica simpla. O buna organizare dotare militara (un instrument) serveste indiferent ce fel de sistem politic. Democratia este un principiu. Cam toate democratiile au esuat odata cu extinderea teritoriilor si populatiei aflate sub autoritatea statului, incepind cu democratoa ateniana.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 21 iulie 2015

transparenta serviciilor de informatii externe maghiare

Transparenta serviciilor de informatii externe maghiare – 19 iulie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv