Efectele progresului tehnologic rapid - 16 ianuarie 2015
Smaranda Dobrescu
Recentele progrese tehnologice au trei explicatii:
Tind sa fie capital-intensive (favorizandu-i astfel pe cei care au deja resurse
financiare), calificari inalt intensive (favorizand pe cei care poseda deja o
calificare superioara ) si locuri de munca putine (reducandu-se joburile de
slaba si medie calificare din economie) La toate acestea se adauga dezvoltarea
nemai intalnita ca intensitate a softului inteligent care impreuna cu
tehnologiile 3D de tiparire vor deschide mai abitir
usa lucratorilor/inginerilor inalt calificati. Fabrica viitorului ar putea avea
1000 roboti controlati de un lucrator. Riscul este acela ca robotizarea si
automatizarea vor impinge lucratorii in afara pietei muncii inainte de a se
manifesta a treia Revolutie Industriala.
Inovatiile tehnologice ce vor reduce slujbele vor afecta educatia, sanatatea, guvernarea si chiar transportul De exemplu, vom mai avea nevoie de atat de multi profesori in decadele urmatoare daca crema profesorilor poate produce cursuri online ce pot fi studiate de milioane de studenti? Cum vor putea acei fosti profesori inutili sa-si castige painea? Evident, profesorii reprezinta doar un exemplu multiplipicabil la scara economiei.
Acest spectru al tehnologiei ucigatoare de slujbe bantuie lumea economica
Intrebarea mea este cum va putea statul tehnologiilor ucigatoare de locuri de munca sa gestioneze impartirea muncii si a rezultatelor acesteia? Care va fi rolul statului, cum se va putea trece de la rolul in asigurarea bunastarii generale la starea de stat inovator? Intrebarile mi le-au evocat si problematicile asemanatoare care preocupa marii economisti, precum Nouriel Roubini, Dani Rodrik, etc
Inovatiile tehnologice ce vor reduce slujbele vor afecta educatia, sanatatea, guvernarea si chiar transportul De exemplu, vom mai avea nevoie de atat de multi profesori in decadele urmatoare daca crema profesorilor poate produce cursuri online ce pot fi studiate de milioane de studenti? Cum vor putea acei fosti profesori inutili sa-si castige painea? Evident, profesorii reprezinta doar un exemplu multiplipicabil la scara economiei.
Acest spectru al tehnologiei ucigatoare de slujbe bantuie lumea economica
Intrebarea mea este cum va putea statul tehnologiilor ucigatoare de locuri de munca sa gestioneze impartirea muncii si a rezultatelor acesteia? Care va fi rolul statului, cum se va putea trece de la rolul in asigurarea bunastarii generale la starea de stat inovator? Intrebarile mi le-au evocat si problematicile asemanatoare care preocupa marii economisti, precum Nouriel Roubini, Dani Rodrik, etc
2 comentarii:
Am observat tarziu defectiunea tehnica a consolei, regret. Unii au gresit universalizand propria particularitate, ma refer la expansiunea coloniala.In camera in care acum ma aflu, nu exista obiect de lunga folosinta care sa fie mai tanar de de 200 de ani,doua mese sunt chiar mai batrane, a una baroc tarziu cineva trebuie sa fi lucrat luni, a costat corespunzator si costa acuma prin caitate si raritate de zece ori mai mult.In Muzeu national Brukenthal exista o cana de bere din argint confectionata de Sebastian Hann, a cotat echivalentul a doua case din cetate.Magazinele noastre sunt pline de bijuterii, argint si semipretioase din orientul indepartat, lucrate manual, costa nimica.Ma intreb cati bani va fi incasat bijutierul ? Se stie ca existaq alternativa la consumul de hidrocarburi, inovatii cumaprate si blocate de petrolisti si marea industrie de automobile si ca am generat recent razboi si dezatre umanitare pentru "democratie si libertate" in fapt pentru controlul unor resurse de hidrocrburi.Pe pieea noastra, aici si acum observam ca am fost deindustriaizati, prin manevre politice si inginerii financiare si ca muncim pentru salariu minim pe economie care a noi este sub nivelul de saracie agregata a standardele UE, dar cumparam marfuri, alimente, a nivelu preturilor din UE si vindem forta de munca ieftina, exportam oameni,vindem resurse neregenerabie si pamant,plus o datorie suverana rambursabila in doua generatii fara sa stim pentru ce a fost angajata ( in fapt stim). Aceasta ordine mondiala fie se reconcepe fie se prabuseste cu mare zgomot, si posibil regeres, s-a mai intimplat in istorie de multe ori. Domul din Koln a fost terminat in secoul al XIX-lea, este in reparatie continua, a fel mai tanarul Luvru. In domul in cauza au investit bani,munca si creativitate genertii, cei care l-au inceput stiind ca nu-l vor vedea terminat.Ce or fi avut in minte ? Probabil valori.
Domnule Mihai Ion Turcu,
MI-a placut mult cum ati incadrat problema salariului minim: intr-un sir de cauzalitati care spre deosebire de produsele vechi de doua secole nu mai permit munca facuta cu un anume rost.Muncim fara tragere de inima, fara alt scop decat acela de a ne procura cele necesare. Motivatia mesterului Manole care ar fi sacrificat orice pentru opera sa, nu mai e valabila azi nici daca nu am impinge spre limita extrema semnificatia ei. Toate actiunile noastre nu mai vizeaza satisfactia personala, orgoliul muncii binecuvantate, ci o spoiala cat sa putem spune:"merge si asa!" Recompensa, pe masura. Din pacate atitudinea noastra, a facatorului de bunuri si a celui care patroneaza aceste bunuri sunt simetrice si niciun factor al binomului nu da semne sa aibe initiativa schimbarii. Acest lucru se intampla evident pe fundalul unei societati fara ambitie, fara un program major de tara, blazata, deprimata. Intr-un cuvant, fara valori.
Trimiteți un comentariu