Pe facebook: Traim intr-o corporatocratie

miercuri, 17 mai 2017

Traim intr-o corporatocratie

Traim intr-o corporatocratie – 9 mai 2017

‎Bochis Borşanu Alexandru Silviu‎ to Sa ma aflu in treaba

Trăim într-o CORPORATOCRAȚIE. În corporație nu e democrație, e dictatură. TOTUL ne e dictat

Hardy F. Schloer este directorul general executiv şi fondatorul grup...

Alexandru Stanescu S-a putut vreo dată discuta cu Rusia ?
Că nu Germania , Franța , ... mor de grija noastră știm !
Că lucrurile merg într-o direcție proastă , stim și asta !...

Bochis Borşanu Alexandru Silviu Dar s-a încercat ?? .... Aversiunea noastră față de Rusia, de ruși, poate chiar de slavi, e de secole! Dar nu trebuie să neglijăm că suntem vecini ! ........ Nici Germania sau Franța, chiar NATO, poartă mănuși când o abordează. ......... Noi suntem deștepți și îi acuzăm de agresori - chiar dacă sunt - și vrem să se poarte cu noi bine! Niciodată !

PA-z .
"Corporaţiile dictează cine câştigă alegerile, pentru că finanţează campaniile." Duce mai departe iluzia creata in sistemul anglo-saxon al corporatiei ca persoana. Corporatia e un mijloc prin care o minoritate de indivizi isi aloca partea leului din societate. Cum nu pare prost omul, ma intreb de onestitatea recomandarilor sale...

Altfel, a discuta cu Rusia/ORICARE entitate cu care (potential) ai de-a face, e un imperativ care nu poate fi lasat doar in seama d-nei Mogherini/d-lui Tillerson. Si pentru asta, Romania trebuie insa sa re/devina stat.

Daca tehnologia va fi lasata exclusiv la dispozitia acelor minoritati de care vorbeam mai sus, de acrod cu Schloer, adio democratie, adio monezi nationale, adio multe pe care acum le luam ca firesti!

PA-z „Putea să fie Uniunea Est-Europeană, spre exemplu, şi nu ar fi fost deloc un lucru rău, pentru că ţările din Europa de Est au o istorii similare, culturi similare, precum şi probleme şi resurse similare. Spre exemplu, solul din Bulgaria şi până în Letonia este cel mai fertil din lume, cu oportunităţi minunate pentru irigaţii. Cred cu fermitate că România ar trebui să preia iniţiativa în crearea acestui coridor estic al cooperării economice, în primul rând pentru consolidarea sectorului agricol şi pentru ca regiunea să devină puntea agroalimentară dintre Est şi Vest.
Europa de Est ar trebui să se concentreze de acum pe producţia alimentară, acolo stă adevărata valoare a regiunii, însă trebuie să lucreze la implementarea tehnologiilor moderne pentru a se eficientiza"

Intentia celorlalti dintotdeauna despre zona est-europeana si a Romaniei in particular: Ocupati-va voi de truda pamantului pentru cele necesare vietii, ca noi va trimitem jucarioare la schimb!

PA-z .

"One the one side, there is Russia, which seemingly sees a golden opportunity to expand its homeland and, under the pretext of protecting people's culture, to regain strategic positions lost during the break-up of the Soviet Union. On the other side, there are the so called Western Powers that have set their greedy, investment-banking, eyes on the Ukraine and its business potential, in addition to strategic expansion of its financially and militarily controlled area of influence. Bankers and business leaders can't wait to feast on the eastern expansion of Europe, having gotten plenty of appetite from Poland, Romania and the like, stepping therefore on the toes of Mr. Putin, who is not at all amused. Clearly, he has learned a very appetizing formula from the west long ago: Influence over Territory = Sales of Weapons + Financial Services + Energy Resources = Money + More Power = More Influence over Territory… and so on. I am sure you get the simple math."

http://www.schloerconsulting.com/blog-hardy-5

The Ukrainian Dilemma and the Bigger Picture

The Ukrainian Dilemma and the Bigger Picture. The…

SCHLOERCONSULTING.COM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 17 mai 2017

Traim intr-o corporatocratie

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv