Pe facebook: Avertismentul lui Mc Cain

luni, 20 martie 2017

Avertismentul lui Mc Cain

Avertismentul lui Mc Cain – 19 februerie 2017

Andrei Iaver shared a link.

http://m.adevarul.ro/…/teribilul-avertisment-mcc…/index.html

Teribilul avertisment al lui McCain: „Prieteni, nu vă faceţi iluzii: trăim timpuri primejdioase..."

Prezent la cea de-a 27-a ediţie a Conferinţei pe probleme de securitate de la…

ADEVARUL.RO|BY CRISTIAN UNTEANU

Smaranda Dobrescu Problema deglobalizarii imbraca diferite forme, de la exagerari (cazul de fata) bazat probabil pe intentiile anuntate ale lui Trump si pana la neluarea in considerare a problemei, cum face de exemplu presedintele nostru. Pana nu vom vedea si posibilitatile reale de a schimba ceva ale noului locatar de la Casa Alba, poate e bine sa ne preocupe jocurile sorosisto-politice din tara si modul in care acestea pot anula proiectul de dezvoltare a tarii. Si iarasi, si iarsi, nu voi continua sa sper in unitatea romanilor, cel mai stringent obiectiv al momentului. Strict o parere personala.

Dinica Roman "contribuţia esenţială, vitală a Americii în reconstrucţia economică a Europei prin fondurile uriaşe injectate prin Planul Marshall. Desigur, când spun „Europa", am în vedere Europa occidentală, cu toate că oferta iniţială fusese făcută către toate statele de pe continentul nostru, inclusiv către URSS, dar refuzată mai întâi de Moscova, apoi de toate ţările sale satelit (inclusiv de România) pe motiv că ar fi fost vorba despre un nou tip de imperialism pe care americanii voiau să-l instituie pentru a-şi asigura controlul asupra Europei."

Dupa 1989, rezultatele ajutorului pot fi vazut oriunde in Est.

""This is exactly what our adversaries want. This is their goal. They have no meaningful allies, so they seek to sow dissent among us and divide us from each other. They know that their power and influence are inferior to ours, so they seek to subvert us, and erode our resolve to resist, and terrorize us into passivity. They know they have little to offer the world beyond selfishness and fear, so they seek to undermine our confidence in ourselves and our belief in our own values."

Cine ar fi acesti adversari pe care nu-i numeste senatorul?!

http://www.mccain.senate.gov/public/index.cfm/speeches...

REMARKS BY SASC CHAIRMAN JOHN McCAIN AT THE 2017 MUNICH SECURITY CONFERENCE - Speeches - United States Senator John McCain

– U.S. Senator John McCain (R-AZ), Chairman of the Senate Armed Services Committee, delivered the following remarks today at the 2017 Munich Security Conference:

MCCAIN.SENATE.GOV

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 20 martie 2017

Avertismentul lui Mc Cain

Andrei Iaver shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv