Pe facebook: Reflectiile unui infatuat

luni, 28 noiembrie 2016

Reflectiile unui infatuat

Reflectiile unui infatuat – 1 noiembrie 2016

Smaranda Dobrescu shared Draghi Puterity's post.

Daca romanii in mare majoritate sunt capabili sa constate acum greselile lui Basescu, cred ca ar putea judeca cu calm si parerile lui Ion Iliescu

Draghi Puterity

"Sunt mici salariile? Evident, da! Dar a uitat domnul Isar cum s-au împotrivit și se împotrivesc cei pe care PNL îi susține acum la guvernare, ideii de a mări salariul minim? Să-i reamintesc eu felul în care a fost modificat Codul Muncii, și care au fost consecințele acestei modificări?"

Reflecțiile unui infatuat

Regret că trebuie să folosesc această sintagmă, dar citind ceea ce scrie Lucian Isar pe site-ul său, nu se poate să nu-ți pui întrebări despre mobilul obsesiei în privința guvernatorului BNR, Mugur…

IONILIESCU.WORDPRESS.COM

Roxana Antohi pentru mine este clar ce vrea domnul ISAR Vrea guvernator la Banca Nationala

Smaranda Dobrescu D-l Isar profita de adversitatea normala a romanilor fata de banci si fata de BNR si in speranta ca PN L va castiga alegerile pregateste terenul. El este de fapt si autorul programului de guvernare PNL, care exact in partea de fond de investitii/ banca de dezvoltare il consider eu a fi cel mai aventuros.

Roxana Antohi Dupa ce am aflat despre comportamentul domnului ISAR in privat si in public concluzia mea este ca este un om lipsit de scrupule si se gandeste numai la avantajele sale pozând in om integru

Prospectiv A-z .
De acord. Totusi, dl. Iliescu putea spune un cuvant-doua si despre Isarescu. De fapt, orice patriot cu un dram de cunoastere ar fi dator s-o faca.

Draghi Puterity Stii care e problema, Prospectiv A-z? Cu sigurantza se pot spune multe lucruri rele despre ce a facut Isarescu. Dar cand alternativa e d'alde Isar, ma tem ca e inoportun. Sa vad intai o alternativa mai buna, si apoi discutam despre Isarescu.

BTW, e asta e una dintre metodele clasice ale "revolutiilor colorate". Asa sunt doborati "moderatii" care fac compromisuri cu sistemul pentru a fi inlocuiti cu "radicalii" care provin din sistem.

Prospectiv A-z .
Nu te teme, Draghi, n-am sa sustin un speculator, mai ales impotriva monedei nationale, la pozitia de sef al BNR!

Chestiunea mult mai grava, de care Isar se ia doar in gluma, iar Iliescu tace malc, este aceea a politicilor BexNR sub Isarescu.

Daca nu ne place ce se intampla, sa intelegem ca sistemele se cupleaza acum mai cu seamna prin fostele banci nationale (vezi si postarea cealalta despre cuplare). Pentru a scurta discutia, Leul tinut la un nivel artificial de ridicat e mai mult de jumate din sursa problemelor economiei romanesti.

Eugénia Paraschiv Dincolo de asta, doamná Smaranda Dobrescu, numai pe la o universitate din Rusia se poate ține un curs de critică a economiei occidentale.Asta din presă aflai, la noi nu e acceptat sau nu e dorit?...

Smaranda Dobrescu De 26 ani se tot perfectioneaza cursurile privind economia de piata. Macar cursuri comparative privind o economie minim planificata, o economie la cheremul dereglementarii complete neoliberale sau o economie intr-un regim autoritar s-ar putea face cu ceva exemple. La noi, mi-a trecut aseara pe la urechi s-a votat o lege prin care denigrarea tarii (termen extrem de cuprinzator) se pedepseste cu inchisoare pana la 7 ani.

Eugénia Paraschiv O, lege pălărie pentru de toate...și articolul domnului Marga pe Cotidianul merită amintit(ultimul daca nu mă înșel)...trendul e devastator...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 28 noiembrie 2016

Reflectiile unui infatuat

Smaranda Dobrescu shared Draghi Puterity's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv