Pe facebook: Demonstratii unioniste dar si secesioniste

duminică, 20 noiembrie 2016

Demonstratii unioniste dar si secesioniste

Demonstratii unioniste dar si secesioniste. – 24 octombrie 2016

Smaranda Dobrescu

Ma incearca greu aceasta nelamurire: de ce au avut loc simultan demonstratia unionista si actiunea de a pune bannere de catre UDMR cu textul: Oradea vrea sa scape de Bucuresti, Clujul vrea sa scape de Bucuresti, etc?
Sper totusi ca A3 care e cam ratacita de o buna bucata de vreme sa exagereze.Totusi, Korodi, prezent in studiou a confirmat explicand ca ii deranjeaza fiscalitatea si faptul ca in Ardeal se colecteaza mai multe impozite, motiv de despartire administrativa.

Smaranda Dobrescu Cred ca cu mine e ceva in dezordine: sunt revoltata de ideea UDMR care isi intrece propriile ispravi de pana acum. Am facut un mic tur FB pe la liderii de opinie. Toti, cu biserica. Asadar, eu am ceva si e cazul sa nu-mi fac probleme cu integritatea tarii.

Raman la fotografii. Am o colectie de pisoi formidabila!! :-(

Anna Zelinski Nici eu nu cred în sincronicitate. Tirul la care suntem supuși este amețitor. PS. prezența pisicilor atenuează efectul pe care teama o are asupra ficatului ...

Smaranda Dobrescu Multumesc Anna pentru sustinere.

Doina Nicolescu Am spus ca nu mai inteleg logica evenimentelor din tara noasta!

Draghi Puterity L-au reactivat si pe Gherman:

http://www.justitiarul.ro/9650-2/

Sabin Gherman, vârful de lance al secesioniștilor ardeleni - Justitiarul -…

JUSTITIARUL.RO

Anna Zelinski Este pe poziție de ceva timp.

Prospectiv A-z .
Nu mai e suficient sa spunem ca nu ne plac rusii!

Sa ma ajute careva, cate divizii mai are Romania?! Macar de ne-am mobiliza astia din diaspora si pentru altceva decat pentru sustinerea lui Basecu si incredintarea tarii tehnocratilor...

P.S. Sa deducem de aici ca reactia lui Ciolos fata de meetingul pro-Basarabia din Bucuresti n-a fost atat de neghioaba pe cat comenteaza fb-ul?!

Smaranda Dobrescu Unde ne sunt prietenii, ca ne-prietenii sunt la locul lor si fac apologia Kosovo.

Prospectiv A-z .
La timpul asta in lume, n-ai prieteni! Aia (crezi ca) ii ai numai pe vreme buna...

Cat despre romanii din diaspora americana, atat Iliescu cat si Basescu ne-au incredintat pe toti lui Tismaneanu.

Anna Zelinski Reacția lui Cioloș, răspunsul lui JK (încă nu) = atitudinea ambasadorului USA la Chișinău. Așadar în opinia lor se pot petrece nu unul, ci 2 ... evenimente, doar că sunt ceva impedimente.

Dinica Roman http://www.analizeeconomice.ro/.../salvati-romania-de...

Salvați România de demagogii din UDMR! Cât au contribuit și cât au primit de la…

ANALIZEECONOMICE.RO

Smaranda Dobrescu Conform legislatiei ONG-urile de interes public primesc anual o subventie. Anul acesta UDMR a primit 10 milioane euro pentru ca in calitate de ong sa-si sustina cultura, publicatiile, etc. Pana in urma cu cativa ani, tot UDMR primea si subventia datorata partidelor politice pe lege. Discriminarea aceasta pozitiva si de ce sa nu spun, nu prea legala a avantajat ong-ul/partid politic si fata de celelalte partide si fata de alte ong-uri. Fiscalitatea este pretextul dorintei de zeci de ani de revenire de fapt la vechiul imperiu austroungar. Ce e de condamnat este ca reusesc sa convinga ca ar avea dreptate si pe conationali de etnie romana din Ardeal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 20 noiembrie 2016

Demonstratii unioniste dar si secesioniste

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv